După 24 de ore

… am ajuns din nou aici, pe aeroportul Hartsfield-Jackson din Atlanta, Georgia, cel mai mare din lume ca număr de pasageri. N-am călătorit niciodată timp de o zi și-o noapte întreagă și mă așteptam să-mi fie extrem de greu, mai ales că nu dormisem decât cinci ore înainte de plecare.

Înainte de toate, s-a dovedit a fi interesant, pentru că am avut escală la Londra, unde nu ajunsesem până acum, și chiar dacă n-am avut vreme să ies din Heathrow și să văd orașul, i-am simțit parte din atmosferă. Am folosit pentru prima oară în viață lire sterline și, tot pentru prima oară, m-am jucat căutând ocazia să întreb un englez adevărat: „Excuse me, sir, do you have the time?” 🙂

Am zburat tot drumul cu British Airways, despre care auzisem numai de bine, dar trebuie să vă spun că n-au cele mai bune servicii. Dacă puteți alege compania aeriană cu care călătoriți, vă recomand KLM, sunt impecabili.

În fine, am ajuns în Atlanta la amurg, și chiar și peisajul altfel rece al aeroportului era de o frumusețe aparte în lumina apusului de soare. Afară – uimitor de cald și de umed, climă care pe unii îi irită, eu o savurez ca pe o sărbătoare.

Era vară fierbinte și la München, unde mi-am petrecut ultimele cinci luni, și a fost neobișnuit de cald și acasă, la Brașov, unde am stat aproape trei săptămâni înainte să vin în America. Dar vară ca aici nu cred că am trăit vreodată; e o căldură absolută, care-ți intră în oase și-ți curge prin vene ca un drog. E grozav de plăcut! Și-am înțeles că durează până spre sfârșit de septembrie, așa că declar Georgia noul meu loc preferat.

O să vă povestesc, de-acum înainte, cu bune și rele, tot ce observ aici. Urmăriți jurnalul meu american și pe Facebook, sub hashtag-ul #corinainamerica!

Semnat de Corina Stoica