Fotografia e dintr-o duminică recentă – o zi în care am făcut absolut tot ce am vrut. E o întrebare pe care am văzut-o sigur undeva, ba chiar am adresat-o și eu, în interviurile mele, mai multor oameni. Răspunsul meu la ea cuprinde o listă lungă de lucruri pe care mi-ar plăcea să le fac chiar azi – asta, dacă ... Citeşte mai departe »
N-am făcut mâncăruri cu trei zile înainte. Nici prăjitură, nici măcar biscuiți. Aveam în frigider o jumătate de kilogram de tort de ciocolată, primit cadou. Apoi, am găsit la un magazin european o ruladă cu mac delicioasă, are gust de cozonac de casă. Nu mi-a mai trebuit nimic altceva! În plus, am lucrat până sâmbătă seara. Când am ajuns acasă, ... Citeşte mai departe »
Pe drumul ștrandului din Vulcan, 2009 Curtea mea de la Vulcan, drumul șerpuit de la marginea pădurii, vechiul ștrand și lacul care nu mai e al nostru, brazii de sus de la Holbav, căruțele trase de cai, drumul Cristianului, zăpada din Predeal, luminițele de sărbători din Sinaia, troleul 5 din Brașov, magazinul Universal, autobuzele împuțite în care merg oamenii la ... Citeşte mai departe »
Ne-am dus și ne-am și întors, așa de repede, de parcă nici nu s-a întâmplat. Totuși, am fost acasă, după un an și jumătate de când m-am mutat în State, și chiar dacă n-am stat prea mult și n-am făcut cine știe ce, pentru mine fiecare zi din cele 16 a însemnat ceva. Bran, Romania, right now 🙏 A post ... Citeşte mai departe »
Sunt în Transilvania multe locuri în care ne-am putea pierde, preț de câteva ore, doar pentru frumusețea ideii de a ne afla departe de tot ce trăim în mod obișnuit. Dintre toate, preferat rămâne un loc lângă care, practic, am crescut și pe care l-am vizitat de mai multe ori, dar niciodată ca până de curând, în vacanța pe care ... Citeşte mai departe »
foto Sunt acasă, darlings. În România! Atât am vrut să vă spun, să știți de mine, să nu credeți că am dispărut cu totul. 🙂 Doar mă adun după drum și mă bucur de ce am în jur. Ne auzim curând. Citeşte mai departe »
Cu Stefi, la Vulcan, în iarna cea teribilă a lui 2014 Acolo unde cred că ești Nici trenurile nu străbat Acolo ca de sticlă par Pădurile de brad brumat. Vă promit, n-o să fie unul dintre textele mele de jelanie după acasă. Mi-e dor de ai mei și de pădurea din Vulcan și de căței și pisici și de mesteacănul ... Citeşte mai departe »
Am avut un vis – nu, n-a fost vis, a fost o reverie care mi-a apărut așa, din senin, în prima noapte pe care am petrecut-o aici, în apartamentul unde tocmai ne-am mutat, era trecut de 3:00 și nu puteam nicicum să dorm, Paul respira adânc lângă mine, iar eu stăteam lungită în pat, aproape suspendată în aer, aveam senzația ... Citeşte mai departe »
Cu mulți ani în urmă, la mine în curte, la Vulcan Cred că v-ați obișnuit deja cu listele mele periodice de lucruri pe care le-aș vrea din România. Ce să fac, n-am mai fost acasă de mai bine de un an, și având în vedere că nici nu pot merge prea curând, o să mă tot auziți cu una, cu ... Citeşte mai departe »
N-am tras niciodată vreo petrecere zdravănă de 8 Martie, cu beții, dansuri și chiuituri, cum am văzut că fac unele femei – nu că aș avea ceva împotrivă. Pur și simplu n-am avut niciodată gașca potrivită pentru asta. Dar în fiecare an sărbătoream cumva – fie ieșeam cu prietenele la o cafea, fie mă duceam la vreo plimbare lungă sau ... Citeşte mai departe »
LaRevista.ro Priveste lumea altfel
