Brașov, 2009 Prima mea haină de iarnă – sau, cel puțin, prima de care-mi amintesc – mi-a luat-o mama când intrasem în clasa a 12-a. Ne-am dus în oraș special pentru asta, țin minte că era deja frig afară și burnița, Brașovul era acoperit de un strat subțire de alb și se pregătea de Crăciun. Eu aveam aproape 18 ani, ... Citeşte mai departe »
foto Prima mea amintire legată de bani e de când aveam vreo patru-cinci ani. Aveam un păpușoi blond, pe nume Gelu, dar visam ca parteneră de joacă o maimuță. Vie, reală, vreau să zic. Dezvoltasem o pasiune pentru ele și mi se părea că nimic nu mi-ar mai fi trebuit în viață decât o maimuțică. Am rugat-o pe mama cu ... Citeşte mai departe »
Pentru mine e complicat să găsesc un parfum pe care să-l pot purta – de la cele mai multe mi se face rău, mă ia amețeala și durerea de cap și nu știu cum să ajung mai repede la duș, să îndepărtez orice urmă de miros artificial. În schimb, ca mulți dintre voi, am amintiri olfactive care nu cred că ... Citeşte mai departe »
foto Mi-e dor s-o văd pe maică-mea intrând pe poarta casei, cu coșul plin de plante pentru ceai, într-o zi de vară în care n-ai vrea să schimbi nimic, căci totul e liniștit și la locul lui. Afară e o zăpușeală plăcută și miroase a iarbă arsă de soare, curtea noastră din Vulcan e plină de flori, cățeii dau din ... Citeşte mai departe »
N-am tras niciodată vreo petrecere zdravănă de 8 Martie, cu beții, dansuri și chiuituri, cum am văzut că fac unele femei – nu că aș avea ceva împotrivă. Pur și simplu n-am avut niciodată gașca potrivită pentru asta. Dar în fiecare an sărbătoream cumva – fie ieșeam cu prietenele la o cafea, fie mă duceam la vreo plimbare lungă sau ... Citeşte mai departe »
foto Dacă mi-ar fi zis cineva, acum vreun an-doi, că o să plâng șiroaie de lacrimi ascultând melodia asta, m-aș fi prăpădit de râs! Mi-a apărut azi în newsfeed, postată de o prietenă de pe Facebook, și am dat play că eram curioasă s-o aud pe Delia cântând. Am urmărit-o până la capăt și am cedat pe la jumătate, când ... Citeşte mai departe »
Acasă, în pădurea de la Vulcan, unde zăpada nu lipsește în nicio iarnă În afară de ai mei, de cei mai importanți oameni ai mei – mama, Harry și Ștefi – și de prietenii mei buni, aș putea face o listă enormă cu tot ce-mi lipsește aici, în America. Duc dorul multor lucruri, inclusiv chestii pe care și voi, și ... Citeşte mai departe »
foto Dacă vrei să te stabilești pe tărâmul tuturor posibilităților, să primești și tu un Green Card și să intri în rândul lumii, unul dintre lucrurile pe care trebuie să le faci e un examen medical. Evident, americanii vor să se asigure că nu aduci în țara lor vreo boală care i-ar putea pune în pericol pe ceilalți, cum ar ... Citeşte mai departe »
de diminețile târzii de la Vulcan, în bucătărie, la cafea, cu Harry. El se lăsa de cafea și de țigări o dată la trei zile – „Nu-mi prind bine deloc!” -, dar a patra zi făcea echipă cu mine, din nou… de poveștile interminabile cu Ștefi – un fel de extra-ego al meu, doar mai frumos și mai plin de ... Citeşte mai departe »
foto Contactul fizic strâns, piele pe piele, între mamă și bebelușul ei înlătură din simptomele depresiei postpartum, o afecțiune de care suferă marea majoritate a proaspetelor mămici. Multe femei sunt afectate de o stare de tristețe imediat după ce nasc, iar studiile arată că, în ultimii ani, numărul mamelor care suferă de depresie în primele șase săptămâni de la naștere ... Citeşte mai departe »
LaRevista.ro Priveste lumea altfel
