duminică , 20 octombrie 2019

EXCLUSIV. Elliot Mintz: „Majoritatea celebrităților pe care le-am întâlnit nu erau cele mai fericite persoane”

Elliot 4

Care este cel mai greu lucru pe care un publicist trebuie să-l facă pentru un client persoană publică?

Dacă o persoană publică pe care o reprezint se poartă urât, dacă el sau ea face ceva inacceptabil din punct de vedere social, iar presa sună, ca regulă, nu mint. Încerc să nu mint pe nimeni. Partea grea este atunci când trebuie să-i spui acelei persoane publice că nu ar trebui să încerce să ascundă ce se întâmplă și, bineînțeles, că nu ar trebui să mă roage pe mine să fac asta pentru ea. Asta e dificil, pentru că deseori se poate interpreta că încerc să le spun ce să facă într-o chestiune intimă. Dar le explic că, în era în care trăim, în care toată lumea știe tot despre tot, ideea că poți îngropa adevărul este absurdă. La sfârșitul jocului de poker, toți vor avea cărțile pe masă. Există foarte puține lucruri ce nu pot fi știute.

Care a fost cea mai dificilă situație cu care a trebuit să te confrunți în calitate de publicist?

Acestea sunt situațiile despre care nu pot discuta, pentru că au fost foarte delicate. Am avut mulți clienți, iar unii dintre ei au fost secreți. Sunt cei despre care am vorbit eu însumi sau cu care am fost asociat în mass-media, ca purtător de cuvânt, dar au fost și alții care au venit la mine discret, cu probleme foarte serioase, cu necazuri legate de copiii lor, cu chestiuni personale pe care nu voiau să le vadă făcute publice. Și a trebuit să-i consiliez și să rezolv acele probleme. Apoi, când o persoană cunoscută moare, omul cel mai apropiat ei ar vrea să-i știe memoria păstrată cu demnitate. Iar dacă sunt scrise articole negative sau cărți despre acea persoană, trebuie să încerci să cooperezi cu supraviețuitorul… Acestea sunt conversații dificil de purtat. Au fost multe lucruri în viața mea de consultant media cu adevărat supărătoare sau deprimante. Nu recomand nimănui consultanța media ca profesie.

Serios? Regreți că ai ales cariera asta?

Sunt sigur că au fost momente în care am regretat. Mi-a plăcut mult să lucrez la radio. Televiziunea a fost OK, dar nu mi-a plăcut la fel de mult ca la radio. Fac consultanță media de peste 30 de ani și m-am gândit frecvent ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi ales să fac ceva diferit. Ar fi fost ceva complet diferit de showbusiness și traiul în Beverly Hills. M-am gândit la asta de multe ori și am regretat că nu am acționat în sensul ăsta. Dar încă mi-a mai rămas puțin timp, așa că s-ar putea să-mi împlinesc unele dintre aceste visuri.

Ce altceva ți-ar plăcea să faci?

Am spus asta cu câteva ocazii, eu sunt un cowboy în suflet. Iubesc caii cu adevărat, îmi place să stau afară, îmi place ideea de a trăi la o fermă, înconjurat de animale, cu pășuni și câmpuri, și spații deschise. Mereu am gravitat în jurul acestei idei, iar când sunt în astfel de medii, sunt cel mai fericit. Aș fi perfect în regulă dacă n-aș mai merge la nicio petrecere de la Hollywood.

Nu-ți plac?

Sunt experiențe plictisitoare pentru mine. Nu mă duc la ceremonii de premiere sau lucruri de genul ăsta decât dacă am un client care trebuie să fie acolo. Mereu a fost doar un job. Și ține minte că am condus cu mașina oameni care erau nominalizați la premii foarte prestigioase, și care au pierdut. Acum, gândește-te cum e să mergi cu ei în mașină spre casă. Pe scena de la Oscar, de îndată ce se anunță câștigătorul, ceilalți încearcă să găsească o modalitate de a ajunge la ușă și de a ieși de acolo. Nu sunt așa de interesați să meargă la marile petreceri, să pășească pe covorul roșu și să fie întrebați: Ei, cum te simți că ai pierdut? Am fost cu câțiva care au câștigat și am fost cu câțiva care nu au obținut victoria, și nu sunt deloc fericiți în legătură cu asta. Se spune că bucuria este să fii nominalizat. Nu, bucuria este să câștigi. Odată ce ai fost nominalizat la un premiu și îți petreci timpul urmărindu-l, evident că nominalizarea nu este suficientă. Dacă ești nominalizată, vrei să mergi să-ți cumperi rochia frumoasă, pantofii perfecți, să-ți faci părul, să te machiezi. Dacă e de ajuns să fii nominalizat, ai putea să stai la tine acasă, în halat, și să te uiți la spectacol. Te-ai urcat în limuzină, în seara aceea, gândindu-te că te vei întoarce acasă cu acea statuetă. Viața ta a fost obsedată de statueta aceea. Și, dacă te uiți la cel care candidează la o funcție publică, să fie președinte sau prim-ministru… Ei bine, de persoana care câștigă auzi multă vreme după aceea, în timp ce omul care pierde tinde să dispară foarte rapid. Nu stă prea mult în atenția publică, să povestească ce drăguț a fost să fie nominalizat de partidul lui.

Publiciștii, consultanții media și făcătorii de imagine vor să picteze o imagine foarte roz a clienților lor. Hollywood este construit pe mituri, pe visuri și fantezii. Te plimbi prin oraș și vezi toată opulența. Orașul vrea să le vândă oamenilor impresia asta, ca ei să plătească bani să intre în cinematograf și să se uite la cei de pe ecran. În esență, e vorba despre bani, e vorba despre pradă. Când vedetele nu au ceva de promovat, cât de des le vezi la televizor? Imediat ce-și lansează albumul sau filmul, se duc la toate talk-show-urile, sunt foarte prietenoase și îți spun povești vesele. Și, odată ce-și vând produsul, nu te mai poți apropia de ele.

Am lucrat cu oameni care voiau doar faimă și avere, și am făcut tot ce am putut să le creez o imagine. Dar toate trec…Pur și simplu toate trec. Ia, de exemplu, cea mai cunoscută revistă mondenă din România: cine a fost pe coperta ei acum trei săptămâni?

N-am idee…

Acum două săptămâni?

Nu știu!

Săptămâna asta? Tot nu ai idee… Atât de repede trece! Tu nu-ți poți aminti, oamenii care citesc nu-și pot aminti, iar vedetei care a fost pe copertă i se rupe inima din cauza asta. Vedeta aceea își dorește atât de mult să-ți amintești de ea, să-ți amintești rochia pe care o purta! Și, dacă nu ne putem aminti știrea principală din jurnalul de ieri, cum ar putea cineva să mențină faima în secolul 21…? Costă atât de mulți bani să menții celebritatea, iar la sfârșitul zilei, cine câștigă?

Care e părerea ta despre cultul față de celebrități, care pare să devină tot mai puternic, mai ales în era Internetului? În ce fel crezi că afectează societatea?

Asta e o întrebare foarte complexă. Cultul față de celebrități nu este nou, tehnologia care-l dezvoltă este nouă. Așa cum oamenii leșinau la concertele lui Michael Jackson, așa leșinau și când îi vedeau pe Beatles. Înainte de ei, erau Marilyn Monroe, Elvis Presley, Frank Sinatra, James Dean și mulți alții. E sănătos pentru oameni să înceapă să venereze eroi? Răspunsul scurt este nu. Este acesta un lucru groaznic? Nu cred. Au fost oameni foarte alarmați de emisiunile tip reality show, crezând că din cauza lor, copiii vor vrea să fie exact ca vedetele la care se uitau. Dar cred că sunt vedete care sunt adevărate modele de urmat. Dacă oamenii sunt arași de o persoană publică, dacă sunt motivați de ea să-ți îmbogățească viața și să trăiască asemănător cu ea, ăsta nu e un lucru îngrozitor. Dar când oamenii sunt lipiți, orbește și compulsiv, de ecranele lor ca să fie mereu la curent cu viața unei vedete, ca să afle ce a postat Miley Cyrus pe Twitter acum 30 de secunde… Cred că problemele apar atunci când oamenii pierd prea mult din propriile lor vieți, din propriile lor visuri și relații. La nivelul acesta, nu e sănătos. Ar trebui să-l venerăm doar pe Dumnezeu, n-ar trebui să venerăm alți oameni. Dar, știi, nu e cel mai rău lucru din lume să fii obsedat de celebrități. E mai bine să fii obsedat de vedete, decât de violență sau de o mulțime de alte lucruri pe care ți le-aș putea da exemplu.

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus