sâmbătă , 18 septembrie 2021

EXCLUSIV. John Goodwin: „Astăzi, mulți oameni încearcă să semene cu alții ca să fie acceptați de industria muzicală”

JGoodwin3

Ți-am văzut picturile pe Facebook și-mi plac foarte mult. Când ai început să pictezi și în ce fel de diferită pictura, ca formă de expresie, față de compoziția muzicală?

Cred că am început să pictez în liceu. Am început târziu, și cu pictura, și cu muzica. Pentru mine, ele se aseamănă foarte mult. Ambele se nasc din emoții și gânduri și acțiuni, care, în final, iau forme diferite. Nu există diferențe prea mari între ele, cu excepția materialelor pe care le cer. Pe una o faci cu instrumente muzicale, pe cealaltă, cu pensule sau lut, sau altceva. Ambele au ritmuri și forme și aspecte care se cer rezolvate în anumite feluri. Dezechilibrele creează o nevoie de echilibru în toate formele de artă. Unii oameni îmi spun că picturile mele arată precum muzica. Mă identific perfect cu asta. Cred că există mai multe asemănări decât diferențe între toate artele, de asta mulți muzicieni sunt și pictori sau sculptori foarte buni. Evident că nu mă refer la mine, vorbesc doar ca un observator al creațiilor altora.

John Goodwin: artă vizuală

Care e rolul unui artist în societatea de azi?

Detest să par ca și cum aș ști cu adevărat răspunsul la o întrebare atât de profundă. Oameni mult mai inteligenți decât mine au încercat să răspundă la ea. Unul dintre răspunsurile pe care ți le-aș putea da este acela că, poate, rolul unui artist în societatea de astăzi este să-și fie fidel lui însuși în procesul creativ, pe cât posibil. De asemenea, să-i placă procesul, chiar dacă subiectul e trist sau tulburător. Ceea ce fac artiștii probabil simbolizează capacitatea tuturor de a transcende propriile situații folosindu-se de observație, de imaginație și de mijloacele prin care pot exprima lucrurile în mod artistic. Să creeze frumusețe. Să creeze o soluție. Să aducă lumină în locuri întunecate. Să arate un alt mod de a te gândi la ceva, pe lângă cele vechi, care ne-au fost deja revelate. Să descopere o nouă lume în propriul dormitor. Să nu facă nici un compromis și să nu se oprească până când cea mai bună idee a lor nu e așezată într-un cântec sau pe pânză. Să fie mai buni decât au crezut vreodată că pot fi.

Sunt mulți oameni astăzi care sunt în mod eronat considerați artiști. Mulți dintre ei se îmbogățesc imitând ceea ce fac artiștii. Rolul lor este pur și simplu de a se îmbogăți imitând artiștii. Munca lor se bazează pe preconcepții legate de ceea ce ar trebui să facă pentru a vinde. Nu fac decât să răspundă așteptărilor corporațiilor. Nu funcționează precum artiștii adevărați. Trăiesc în lumea de azi pozând ca artiști.

Întorcându-mă la întrebarea ta, poate că rolul artistului în societatea de azi este să fie autentic și să spere la ce-i mai bun.

Ce te vezi făcând în anii care urmează?

Am multe viziuni creative sau personale pe care aș vrea să le transform în acțiuni. Multe dintre lucrurile pe care le voi face depind de capacitatea mea de a mă întreține făcând ceea ce fac. Dacă partea asta merge bine, îmi va fi mult mai ușor să fac unele dintre lucrurile pe care-mi doresc să le fac.

Sunt câteva proiecte artistice pe care mi le-am imaginat și la care mi-ar plăcea să lucrez. Mi-ar plăcea să merg în California pentru câteva luni și să lucrez mult în ceramică. Aș vrea să fac în jur de 25 de fântâni suprarealiste din lut. Mi-ar plăcea și să merg la Londra sau la Paris pentru câteva luni, să stau acolo și să scriu muzică. Și Austin ar fi grozav pentru o călătorie lungă, în care să stau să compun. Îmi plac mulți oameni din Texas. Vreau să fac mai multe filme și alte înregistrări video. Am o mie de imagini în minte ale lucrurilor pe care vreau să le fac. Imaginația mea e ca o imprimantă scăpată de sub control. Continuă să scoată la lumină noi imagini cu lucrurile pe care îmi doresc să le creez, tot timpul. Lista lor e limitată doar de imaginația mea și de mijloacele mele de a le realiza.

Ce altceva îți dorești acum?

Mi-aș dori să mânânc o gogoașă! Glumesc. Am creat multă muzică și artă plastică, dar în mare parte nu sunt cunoscute. Multe dintre ele par să fie pe placul oamenilor, atunci când au ocazia să le asculte sau să le vadă. Mi-aș putea dori ca munca mea să ajungă la mai mulți oameni, dacă e demnă de asta. Nu am căutat niciodată faima și bogăția, cu adevărat, prin ceea ce am făcut. Cred că, în unii oameni, există un talent de a combina exprimarea de sine cu auto-promovarea, iar în alții, există o lipsă de conexiune între cele două. Am fost atât de implicat în ceea ce fac, pentru bucuria pe care mi-o aduce, încât am cam uitat că există o modalitate de a deveni celebru și bine plătit pentru asta. M-am pierdut în muncă. Cred că reputația mea de compozitor a avut de suferit din cauza faptului să am scris piese dintr-un punct de vedere individual, mai degrabă decât din postura unui jucător corporatist în „jocul” scrisului de piese.

Îmi doresc să am mijloace prin care să trăiesc și să creez mai mult. Aș putea spune că-mi doresc pacea în lume, dar mă tem că aș părea o concurentă la un concurs de frumusețe. Aș vrea să slăbesc 20 de kilograme din nou! Dorințele mele sunt mai degrabă simple și conform situație mele. Dorințele sunt doar idei care speri că vor deveni realitate.

Bineînțeles, îmi doresc ca și altora să li se întâmple lucruri bune. Dacă aș putea să-mi doresc și să fac să devină realitate fericirea altora, aș face-o.

Ce faci, la nivel personal, ca să împlinești acest vis al umanității – pacea în lume?

Cred că încerc să fiu onest în arta pe care o fac și să nu mă conformez unui concept corporatist superior care stabilește cum e majoritatea oamenilor și ce vor cumpăra cu precădere. Asta se leagă de credința mea că industria muzicală sau orice altă industrie care descurajează produsele sale e inumană și împiedică acest „vis al umanității” să se împlinească. Presupun că referința la „visul umanității” înseamnă încercarea de a face lumea un loc mai bun, un loc unde drepturile umane, necesitățile de bază și libertatea există pentru toată lumea. Se pare că visul umanității a însemnat, deseori, să te muți dintr-un loc într-altul, căutând un loc unde șansa se a găsi mai multe libertăți părea să existe. Artiștii fac asta în munca lor. Încearcă să treacă de la un concept la altul, mai înalt. De asemenea, cred că prin faptul că mă mulțumesc pe mine ca artist, onorez spiritul și potențialul altor oameni din lume, în lupta lor de a-și exprima adevărurile personale și de a găsi pacea interioară. Să nu fii superior în munca ta e un mod de a fi bun cu ceilalți și de a contribui la pace, pentru că înseamnă că înțelegem că, într-o zi, vom avea cu toții nevoie să găsim și să trăim în acel spațiu ideal.

În plus, încerc să-mi dau seama că orice greșeală pe care o fac, în viața și în munca mea, e parte din oportunitatea de a te dezvolta creativ și spiritual. Să scrii și apoi să rescrii cântece simbolizează șansa noastră de a ne schimba și de a aduce situația la un nivel superior. În multe feluri, a crea artă se aseamănă cu evoluția personală, socială, spirituală și politică. De aceea multe sisteme politice s-au temut de arta reală, personală și preferă arta corporatistă, previzibilă. Căutarea aceasta, de a crea artă personală, fidelă vieții artistului, e un proces emblematic pentru potențiala noastră capacitate de a schimba modul în care muncim, în care trăim, iar în final, de a schimba în bine întreaga societate.

Dacă ai putea să-ți rescrii viața, așa cum îți editezi piesele, in ce fel ai face-o?

Mi-aș rescrie cea mai mare parte a vieții, dacă aș putea. Ca majoritatea oamenilor, am acționat cu informațiile și șansele care erau atunci disponibile, fără să știu ce alternative aveam. Din nefericire, înțelepciunea vine deseori după prostie, dacă putem învăța din greșelile noastre și le putem corecta, dar asta îți ia foarte mult timp.

Versiunea finală a vieții mele, dacă aș putea rescrie o parte din ea, ar fi total diferită de versiunea pe care au scris-o pașii mei de până acum. Aș aprecia oamenii în prezent, n-aș aștepta până ce n-ar mai fi în viața mea ca să văd cu adevărat cât de minunați sunt. Aș profita mai mult de șansele de a oferi și de a primi dragoste. În ciuda faptului că am crezut mereu că am motive întemeiate, am lăsat multe dintre aceste șanse să treacă pe lângă mine. Aș munci mai mult și aș spera ca starea mea de conștiență să vină mai devreme decât a venit în trecut. Aș studia și aș învăța foarte bine să cânt la două sau trei instrumente muzicale și aș învăța cel puțin două limbi străine. Mi-aș petrece mai mult timp cântându-mi piesele în public decât scriindu-le în relativă solitudine.

Aș rescrie mult din viața mea. E un proces grozav, deseori confundat cu ideea de a schimba lucruri menite să se întâmple. În ce mă privește, nimic nu e menit să se întâmple, cu excepția fericirii noastre, indiferent cât de multe schimbări ar trebui să facem ca s-o găsim. Să rescrii înseamnă să iei ceea ce ai deja și să îmbunătățești.

Un lucru din viața mea pe care l-aș rescrie ar fi acel moment când, în camera lui de hotel, John Lennon m-a invitat să fumez un joint cu el și l-am refuzat, spunându-i: „Nu mă mai droghez”. Asta chiar s-a întâmplat. Ah, și da, dacă m-aș putea întoarce în timp, aș lăsa-o pe Janis Joplin să mă ducă la ea acasă, în noaptea când s-a dat la mine. Vezi, ar fi grozav dacă ne-am putea rescrie viețile!

Ai avut ocazia să fumezi un joint cu John Lennon, iar Janis Joplin s-a dat la tine? Spune-mi măcar un singur lucru despre fiecare dintre ei, altfel oamenii vor crede că sunt cea mai neinspirată realizatoare de interviuri: Dacă tu și John ați fi fumat în seara aia și ați fi scris o piesă împreună?

Asta n-avea să se întâmple cu ocazia acelei vizite. Nu era în cărți.

Aș vrea ca cititorii tăi să știe că John mi s-a părut un om drăguț, bun, minunat, atent la cei din jur, lipsit de prejudecăți. Era atât de normal, de firesc, încât m-a făcut să uit că era John Lennon. Era ca orice alt om din acea încăpere în care mai erau cinci sau șase oameni.

Nu m-am drogat cu el pentru că încetasem să fac asta din mai multe motive. A fost alegerea cea mai bună pentru mine, atunci, deși e posibil să regret că am ratat ocazia de a fuma cu tipul care scrisese și cântase toate piesele alea grozave.

Și te întrebi vreodată ce s-ar fi întâmplat dacă te-ai fi dus cu Janis Joplin în noaptea aceea?

Din motive pe care nu le pot explica, cred că faptul că nu m-am dus acasă cu Janis a părut să fie o decizie bună pentru mine, atunci. Dacă aș fi fost puțin mai matur și mai puțin tânăr, naiv și speriat, probabil că i-aș fi acceptat propunerea. Stăteam în fața unui restaurant cu terasă din San Francisco unde ea și prietenii ei luau cina. La un moment dat, m-a văzut prin fereastră și a ieșit afară, a venit la mine și a început să vorbească cu mine. A spus că era sigură că mă știa de undeva și m-a invitat să merg acasă cu ea, „ca să ne putem da seama de unde ne știam”. Eram un bărbat tânăr și frumos, de 20 și ceva de ani. Nu pot s-o învinovățesc că ar fi vrut o bucățică din prăjitură (ăsta e umorul meu).

Mai târziu, am scris câteva rânduri despre povestea asta într-un cântec despre anii ’60. Versurile sunau cam așa: „Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă m-aș fi dus acasă cu Janis în noaptea când a încercat să mă agațe. Poate i-aș fi putut oferi o dragoste mai puternică decât drogurile”. Cine știe?

12

Pe John Goodwin îl găsiți pe site-ul lui, www.babyrecords.com, și pe Facebook

CITIȚI INTERVIUL ÎN LIMBA ENGLEZĂ

SUSȚINE LAREVISTA.RO, PRINTR-O DONAȚIE

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus