LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Juan Pablo Villalobos fascinează cititori din lumea întreagă cu povestea sa „Fiesta în bârlog”. Scrisă în cel mai proaspăt și autentic stil pe care-l veți întâlni multă vreme de acum înainte, cartea este considerată unul dintre cele mai bune debuturi literare ale ultimilor ani. La invitația editurii Curtea Veche, creatorul lui Tochtli a vizitat pentru prima dată România, zilele trecute, și și-a lansat cartea oficial, printr-o serie de evenimente care s-au desfășurat la București și Timișoara. Cu una dintre aceste ocazii, la o întâlnire ce a avut loc la Institutul Cervantes, scriitorul mexican a răspuns la câteva întrebări, în exclusivitate, pentru LaRevista.ro.
Vă place genul acesta de întâlniri, vă fac să vă simțiți bine?
Da, e bine să fii printre oameni. Un scriitor trebuie să scrie, și asta e. Dar, în același timp, e important să susții lecturi și întâlniri cu cititorii. Se publică atât de multe cărți, așa că e important să încerci să-ți promovezi munca. E o chestiune de marketing și nu o poți evita. Scrisul este o activitate atât de singuratică. Aceste evenimente reprezintă o oportunitate de a avea contact direct cu cititorii și să simt că munca mea este și socială, nu că stă acasă, singură, unde nimeni nu o poate vedea și observa.
Dar toate aceste activități de promovare nu vă întrerup ritmul de scris?
E adevărat, da. De exemplu, acum o lună, am început să scriu la noul meu roman; și am scris cam 20 de pagini, iar apoi a trebuit să mă opresc, pentru că aveam aceste călătorii de făcut. Acum va fi foarte dificil să mă întorc la treabă. Evident, nu știu dacă acele 20 de pagini pe care le-am scris vor mai fi bune, acum, în percepția mea, nu știu dacă voi mai crede în ele după tot acest timp.
Odată ce începeți să scrieți, o faceți cu ușurință?
Depinde de starea mea. Am nevoie de timp; îmi place să scriu dimineața, foarte devreme, ora 5 este ora perfectă de început. Îmi fac cafea cu lapte și niște pâine prăjită… Deci, pentru procesul creativ folosesc aceste prime patru sau cinci ore ale zilei. Scriu până la prânz, iar după-amiaza scriu altfel de texte – pentru reviste sau ziare – și corectez și editez ce am lucrat dimineața.
Cum vă explicați succesul cărții dvs.?
Cred că băiatul, copilul din carte îi face pe oameni curioși. Și am avut mare noroc cu translatorii, pentru că interesul asupra cărții este în primul rând legat de acea voce în care cartea e scrisă, de stil. Cel puțin traducerile pe care le-am citit – pentru că pot citi în portugheză, în franceză și engleză – sunt cu adevărat bune. Cred că translatorii sunt și scriitori ei înșiși, au nevoie de un foarte bun simț al limbii ca să simtă toate nuanțele textului la care lucrează. Am fost foarte norocos din acest punct de vedere.
Când ați avut pentru prima oară sentimentul că ceea ce scrieți contează?
Nu sunt sigur, deocamdată. Cred că cititul este, ca și scrisul, o activitate singuratică, ce uneori devine socială. Grație acestui roman, am călătorit mult și am întâlnit mulți oameni din țări diferite, am avut discuții despre Tochtli, despre violența din Mexic și despre cum este să crești în genul acesta de circumstanțe. Dar nu știu dacă pot spune că într-adevăr contribui la schimbarea a ceva sau a cuiva. Ca scriitor, sunt bucuros să pot vorbi cu cititorii mei. Și ei au multe întrebări pertinente despre societate, iar acesta este și un fel de a te gândi la noi decizii care trebuie luate.
Cât de mult vă gândiți la cititor atunci când scrieți?
Nu mă gândesc la cititor deloc. Dacă începi să faci asta, singurul lucru pe care-l vei avea va fi un blocaj total. E imposibil să scrii în timp ce te gândești ce va crede un cititor, la modul general sau particular. Cel mai important lucru, pentru o persoană care creează povești, este libertatea de a le scrie. Așa că, în timp ce scrii, nu te gândești la cealaltă parte, cea care completează acest proces de comunicare. Nu până ce cartea nu e gata. Când ai o primă variantă finală, poate că te poți gândi la o strategie, la felul în care vocea și personajele pot atinge cititorii. Dar apoi, nu ești numai tu, este și editorul, care îți va spune lucrurile pe care trebuie să le știi despre cititori, pentru că el, în primul rând, se gândește la ei și are o perspectivă diferită.
De ce scrieți?
Scriu, mai întâi, pentru că iubesc literatura, sunt un mare cititor. Și, în al doilea rând, pentru că sunt de părere că arta, în general, și literatura în mod special, este o strategie de supraviețuire în lume. Nu e vorba numai de faptul de a crea, este vorba și despre faptul că exiști în această lume, e vorba despre percepția pe care o ai asupra ta în această lume. Eu exist prin scris.
Cât de importantă este inocența în viața oamenilor?
Cred că viața înseamnă pierderea inocenței. E trist, dar e adevărat. Să crești mare și să fii matur înseamnă să-ți pierzi inocența. Și poate că de asta îmi place genul acesta de literatură, care vorbește despre lucruri serioase fără să fie serioasă, ci umoristică. Pentru mine, scrisul în acest stil este ca o experiență a copilăriei; e ca și cum m-aș întoarce și aș încerca să văd lumea prin ochii unui copil. Este o viziune proaspătă, nouă și autentică. Inocența este unul dintre cele mai importante subiecte în cărțile mele.
Dar, în plan personal, vă simțiți mai legat de latura dvs. adultă sau de cea de copil?
Depinde de multe lucruri. Dar în procesul creativ mă simt puternic legat la partea mea copilărească. Și cred că și oamenii care-mi citesc cărțile simt asta, și poate că au astfel ocazia să-și amintească de cum arăta viața când erau copii.
SUSȚINEȚI LAREVISTA.RO, PRINTR-O DONAȚIE
CITIȚI ȘI INTERVIUL ORIGINAL, ÎN LIMBA ENGLEZĂ
Despre Juan Pablo Villalobos
Despre Juan Pablo Villalobos
Cartea „Fiesta în bârlog” a apărut în România la editura Curtea Veche. Mulțumiri speciale doamnei Miruna Meiroșu, PR Manager al editurii, pentru sprijinul acordat în realizarea acestui interviu.
Juan Pablo Villalobos
Un interviu placut in care descoperim un coltisor din sufletul scriitorului. Chiar am devenit curioasa asupra cartii. Imi place ca spune ca atunci cand scrie nu se gandeste la cititor. scrie ce simte iar asta cred eu ca este arta – un mijloc de exprimare a sinelui.