vineri , 19 iulie 2019

Gabriel Stan: „Pictura nu va muri niciodată, omul va avea mereu nevoie să-și exprime universul interior”

Nu v-a durut inima?

Nu, pentru că am scăpat cu zile, nu m-au exmatriculat. Aș fi putut risca asta, mai ales că făceam benzi desenate cu americani, nu erau cu steaguri roșii, eram un inconștient. Oamenii au fost oameni mereu, indiferent de sistem, dar la un moment dat exista și o atitudine asemănătoare cu cea de la ședințele de bloc. Ai văzut cum se comportă vecinii tăi la ședința de bloc? Aceea e gândirea publică, o au toți oamenii – devin dintr-o dată foarte morali, foarte corecți și încearcă să te pună la punct dacă ieși din canoane.

La un moment dat, am vrut să fac o expoziție la barul ziariștilor, printr-o cunoștință. Eu nu mi-am dat seama că mai sunt și oameni bătuți în cap acolo, iar când au văzut un Iisus – o lucrare pe care o am și acum acasă și pe care am făcut-o ascultând muzica de la Europa Liberă – s-au speriat. Mi-au spus că nu se poate să expun, iar acela a fost momentul în care m-am deșteptat. Mi-am spus că n-o să mai expun în România în veci, așa că mi-am scos lucrările afară și mi-au făcut un serviciu imens. Dar de încetat, eu n-am putut înceta să pictez, rațiunea mea de a exista a fost mereu pictura. (vezi galeria foto la finalul interviului)

Vă amintiți care a fost prima lucrare pe care ați vândut-o?

Nu știu… Nu-mi amintesc asta, pentru că am făcut tot felul de trocuri – au fost oameni care mi-au dat verighete sau alte obiecte valoroase în schimbul lucrărilor, se găseau tot felul de formule de plată.

„Niciodată nu am făcut o pictură angajată politic, am învățat din timp să nu mă ancorez în teme minore.”

Dar de prima dvs. expoziție, din R.F.G., sigur că amintiți. Cum ați reușit să ajungeți acolo, în anii ’80?

Aceea a fost prima mea performanță demnă de luat în seamă. A fost o cascadorie, pentru că la ora aceea nu ieșea din țară nici pasărea cerului! A fost o șansă aproape unică, pentru că cel care avea relații cu Germania era un sculptor, iar din relația mea de prietenie cu el și cu alți doi artiști, am format o echipă și am reușit să ieșim cu lucrările din țară. Bine, înainte ne-au jurizat cei de la partid…

Semnat de

2 comentarii

  1. Corina iti multumesc pentru tot ceea ce ai adunat aici, in acest interviu. mi a mers la suflet si mi a raaspuns la intrebari pe care mi le puneam in ultima vreme. superb!

  2. vavaly, ne bucuram ca ti-a placut!

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus