miercuri , 19 iunie 2019

Gabriel Stan: „Pictura nu va muri niciodată, omul va avea mereu nevoie să-și exprime universul interior”

Zona artistică lucrează cu emoții. În primul rând, omul nu e doar ceea ce vedem noi. Științele actuale, cultura, umanitatea se află într-un mare impas, pentru că noi considerăm omul atât cât vedem din el – adică partea materială și credem că există ceva și dincolo de ea, o parte sufletească, spirituală, pe lângă sau în jurul materialului. Or, asta e ca atunci când cânți după ureche. Omul are o prezență materială, dar e dublată de o prezență sufletească și de încă una, care e curat spirituală. Sunt trei prezențe, trei entități în fiecare om. Bâjbâiala care există în marile culturi, inclusiv problemele care există între noi vin din aceste confuzii cumplite. Încercăm să rezolvăm chestiuni matematice cu inima, sau să dăm de cap unor probleme sufletești cu ajutorul unor unități de măsură foarte concrete. Nu vom reuși niciodată. Nu ar trebui să încurcăm niciodată aceste lucruri, ci să ne străduim să ne regăsim identitatea și să ne șlefuim până la perfecțiune fiecare fațetă a personalității noastre. Ar trebui să înțelegem anatomia aceasta a omului – nu i-aș spune secretă, ci necunoscută și prea puțin explorată. Omul are 12 simţuri şi trei dimensiuni existenţiale… Nu cunoaștem omul, asta este prima problemă, deci cum putem avansa în știință sau în alte domenii?

„Nici în alte arte, nici când pictezi nu ești tu. Tu semnezi lucrarea cu numele tău, dar e o trufie, n-ai pictat-o tu.”

Cum începeți lucrul la o pânză nouă? Vă documentați pe o anumită temă sau pictați, pur și simplu, ce simțiți într-o clipă sau alta?

Abia după ce îmi fac tema și o așez într-o teorie, abia apoi mă așez și lucrez. Toată arta mea este o construcție, o artă cu mesaj. Cred că pictura este o modalitate unică de a cunoaște, o șansă pe care omul nu o dobândește prin nimic altceva, nici prin literatură, nici prin fotografie, nici prin film. Tocmai de aceea, pictura nu va putea muri niciodată, pentru că are o calitate extraordinară: ea face o introspecție, pictorul pictează din interiorul lui. Indiferent ce pictează, el de fapt se pictează pe el, pictează din el. Nu poți să vii să spui că e o realitae exterioară. Nu, tot ce iese din mâna unui desenator, a unui pictor, e o realitate profund interioară. Iar omul va avea mereu nevoie să-și exprime universul interior. Chiar și un om care nu are talent artistic, în momentul în care trage o linie pe hârtie, acea linie are o încărcătură emoțională, ca să nu mai vorbim de clipa în care acele linii vor să intre într-o construcție. Omul se trădează foarte mult prin linii, mai mult decât prin cuvinte sau prin gesturi. După părerea mea, al șaselea simț este simțul identității. Acesta este legătura pe care o ai tu cu tine. În afară de faptul că tu știi ce vârstă sau ce chip ai, adică în afară de acea identitate de buletin, tu poți să ai un tip de manifestare comportamentală mai mult sau mai puțin controlată prin autocunoaștere.

Semnat de

2 comentarii

  1. Corina iti multumesc pentru tot ceea ce ai adunat aici, in acest interviu. mi a mers la suflet si mi a raaspuns la intrebari pe care mi le puneam in ultima vreme. superb!

  2. vavaly, ne bucuram ca ti-a placut!

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus