luni , 18 noiembrie 2019

A început de ieri să cadă

Cum mai e vremea pe la voi? Am auzit că a nins în unele orașe din România, zilele trecute, și tocmai mă pregăteam să mă oftic când, hopa, a venit iarna și aici, din nou.

În general, în Atlanta ninge o dată pe sezon, de regulă în ianuarie sau februarie. Anul ăsta ne luaserăm porția de zăpadă mai devreme, chiar înainte de Crăciun, așa că nu mă mai așteptam la un nou val. Bine, nu vă imaginați să se poate compara cu zăpezile din România. Aici e mai degrabă o lapoviță, dar de data asta a dat frigul și am avut destulă ninsoare azi-noapte cât să ne rămână peisajul alb. Și când spun „frig”, vreau să spun că-i frig de-ți stă inima! Am ieșit însă la o scurtă plimbare, azi, și a fost foarte fain să aud, pentru prima dată, cum îmi scârțâia zăpada sub ghete. Mi-a amintit de Europa și m-a făcut să mă gândesc, iar, la cum ar fi dacă ne-am muta la Boston sau New York, unde iernile seamănă cu cele de la noi.

După vreo 15 minute de umblat prin crivăț, am concluzionat că are farmecul ei iarna și mă bucur că avem parte de ea, dar gata, cred că mi-am făcut plinul pe anul ăsta. Aștept vara toridă de Atlanta, dacă poate să vină mâine, eu sunt pregătită. 🙂

Semnat de

4 comentarii

  1. Buna Corina! Felicitari pentru curajul tau de a te exprima. Am descoperit recent si uramaresc cu placere si interes tot ceea ce scri despre USA. Voi fii in curand pusa in aceeasi situatie (sa imigrez in USA, in Carolina de Sud) si tocmai cautam cateva marturii si opinii depre USA. Cum ti se pare acum, dupa 3 ani de sedere? Ce-ti lipseste? Te-ai mai intoarce?

    Felicitari inca o data!

    • Uaaaau, Laura, ce pas important urmeaza sa faci! In cazul meu, cel putin, a fost cea mai importanta decizie pe care am luat-o vreodata.
      Carolina de Sud e foarte frumoasa, vremea e buna mai mereu, sper ca o sa-ti placa. Oamenii din sud sunt foarte amabili si politicosi, dar vei descoperi ca multi dintre ei au bariere si se tem de conversatii profunde.
      Abia acum, dupa aproape trei ani, pot sa zic ca „m-am obisnuit”, in sensul ca mi-am facut viata mea si imi vad de ea, fara sa ma mai afecteze asa de mult lucrurile neplacute. Are de a face si cu faptul ca mi-am gasit un loc de munca mult mai bun. Imi lipseste mult familia, nu am realizat, cand am plecat, faptul ca-i voi vedea atat de rar.
      M-as intoarce, daca as putea avea o viata decenta acolo, dar nu cred ca as sta in Romania (decat in vacante). M-as duce inapoi in Bavaria, unde am locuit doi ani. Paradis! 🙂
      Vezi ca sunt multe articole in arhiva – daca dai click pe sectiunea „Corina in America” le gasesti pe toate. Sper sa nu te sperie unele dintre ele. 🙂
      Iti doresc din inima adaptare usoara, sa-ti gasesti un job pe masura potentialului tau si sa fii fericita! Scrie-mi daca te pot ajuta cu ceva.

  2. M-au cam dezamăgit putin articolele despre cat de greu e sa-ti găsești de lucru in SUA. De speriat nu m-am speriat. Am cunoscut dificultăți si mai mari in căutare de job (3 ani de somaj in 10 ani). Toti din jurul meu ma încurajează spunându-mi ca daca mexicanii fără acte reușesc sa-si găsească ceva, o sa reușesc si eu…doar ca, dupa cum spui si tu, ce contează e sa-ti găsești job potrivit si nu orice job…Poate ca si acel „oricare” job te poate ajuta sa te integrezi, asa-i?

    • Laura, eu n-am vrut sa dezamagesc sau sa sperii pe nimeni, desi acum, la ceva timp distanta, realizez ca articolele mele sunt destul de negative… Dar asta a fost experienta mea, a fost o trauma venirea aici si mi-a luat mult timp sa ma integrez. Asta nu inseamna ca la fel e si in cazul altora.
      Joburi sunt pe toate drumurile, da. Mexicani si oameni din toata lumea vin aici si-si gasesc de munca. Intrebarea e daca esti multumit cu acel loc de munca. Depinde mult si ce ai facut in Romania, ce meserie ai, ce educatie, ce asteptari. De fapt, asta conteaza cel mai mult: asteptarile pe care le ai. Eu, din pacate sau din fericire, nu ma pot multumi cu un job la fast-food…
      Si-apoi, imortant ei si in ce context vii aici si daca ai pe cineva, vreun prieten, pe cineva din familie, vreun om care sa te ghideze, sa te invete ce si cum sa faci ca sa-ti fie mai bine. Sau doar sa inteleaga cat de greu iti este si sa te tina un pic in brate. 🙂
      Eu, in afara de sotul meu, nu am pe nimeni aproape. Iar el, desi e un om atat de bun si de rabdator si a avut cele mai bune intentii, nu a inteles prin ce treceam. Nu ai cum, daca n-ai emigrat niciodata, si atunci e greu sa stii cum sa oferi ajutor.
      Deci, vezi, sunt atat de multe detalii care conteaza si care iti determina adaptarea… Nu exista experiente standard, care sa se aplice tuturor. Ai sa vezi tu aici ce si cum, iti vei gasi drumul. Iar, daca nu, ai oricand libertatea de a te intoarce acasa.

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus