LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Hiperhidroza, cunoscută popular drept transpiraţie excesivă, este o problemă foarte frecventă şi jenantă, care poate afecta pe oricare dintre noi, indiferent de sex sau vârstă. Antiperspirantele îşi dovedesc eficienţa doar pe termen scurt, afecţiunea cauzând în continuare disconfort social şi favorizând mai ales dezvoltarea unor infecţii ale pielii. Iontoforeza este procedura care şi-a dovedit eficiența în ameliorarea pe termen scurt şi lung a hiperhidrozei, fiind recomandată cu încredere de către medicii dermatologi, pentru că este sigură, uşor de tolerat de către pacienţi şi nu foarte costisitoare.
Hiperhidroza reprezintă un mecanism anormal de termoreglare a organismului, ce are loc atunci când glandele sudoripare (ale transpiraţiei) produc sudoare în exces. Este vorba despre un simptom relativ frecvent, care aduce foarte mult disconfort pacientului, deşi poate, la prima vedere, nu pare o problemă reală. Transpiraţia excesivă poate interfera cu uşurinţă cu activităţile de zi cu zi: mâinile pot fi atât de transpirate încât pot deveni dificile activităţi simple, cum ar fi deschiderea unei uşi, folosirea unui calculator sau gesturile sociale obişnuite, de exemplu, strânsul mâinii. Sudoarea din zonele axilare este absorbită prin haine, cauzând semne evidente de transpiraţie şi senzaţie de disconfort. Nu în ultimul rând, deoarece pielea este umedă de multe ori, infecţiile pielii se pot dezvolta mult mai ușor.
Pentru tratarea acestei probleme pot fi încercate o varietate de tratamente, cum ar fi spray-uri locale – care pot cauza posibile iritaţii sau pot fi chiar ineficiente în cazurile severe –, pulberile sau tratamentul cu toxină botulinică, dar care este mult mai costisitor.
În ultimii ani, în cultura populară a luat naştere o temere cu privire la folosirea antiperspirantelor, despre care s-a spus că ar fi responsabile, în parte, de dezvoltarea diverselor tipuri de cancer, în special cel de sân. Aceasta rămâne, deocamdată, doar o ipoteză, căci nu este susţinută de suficiente date. În aceste condiţii, iontoforeza este procedura care s-a detaşat de celelalte posibile tratamente ale transpiraţiei excesive, datorită rezultatelor de succes obţinute în peste 75% din cazuri. Tratamentul constă în aplicarea unui curent electric de intensitate scăzută în băi de apă, reuşind să reducă considerabil transpiraţia printr-un mecanism cu privire la care există astăzi mai multe teorii, dar care s-a dovedit deosebit de eficient.
„Rezultatele sunt deosebit de bune în cazul pacienţilor care nu au răspuns la antiperspirante pe bază de clorură de aluminiu. Este mai uşor de tolerat şi mai puţin costisitor comparativ cu injectările cu toxină botulinică. La fel ca toate celelalte tratamente, iontoforeza nu duce la vindecarea hiperhidrozei, ci asigură îmbunătăţirea progresivă, iniţial după șapte-zece şedinţe. Rezultatele pot fi menţinute cu una-două şedinţe lunare, iar unii pacienţi optează pentru achiziţionarea unui aparat pentru uz la domiciliu, în cazul în care tratamentul este eficient pentru ei şi după ce sunt încrezători că îl pot folosi în siguranţă”, spune domnul doctor Laurenţiu Vlădău, Specialist în Dermatologie şi Venerologie în cadrul clinicii Hebra Dermatologie.
Cum se realizează şi cum funcţionează iontoforeza?
Iontoforeza este o metodă deopotrivă rapidă şi eficientă pentru tratamentul hiperhidrozei primare, neasociată cu alte boli care determină transpiraţie excesivă, precum boli neurologice, endocrine sau tulburări psihologice. Rezultatele sunt deosebit de bune pentru transpiraţia palmelor şi tălpilor şi puţin mai slabe pentru tratamentul axilelor, în cazul acesta tratamentul cu toxină botulinică (Botox, Dysport) fiind deosebit de eficient. Pentru a observa o îmbunătăţire este nevoie de minimum șapte şedinţe, urmate eventual de şedinţe lunare sau la două săptămâni, pentru întreţinere.
„Există persoane care au fost tratate timp de mai mulţi ani, iar în cazul lor perioada dintre şedinţe devine tot mai lungă. Au existat, de asemenea, cazuri în care oamenii au oprit tratamentul din diverse motive, iar hiperhidroza nu a revenit la nivelul iniţial. Cu toate acestea, nu există o regulă generală pentru toată lumea”, spune doctorul Laurenţiu Vlădău.
În funcţie de zona tratată, pacientului i se cere să scufunde mâinile şi/sau picioarele în bai de mică adâncime cu apă sau tampoane umede vor fi plasate sub braţe timp de 5-15 minute. Când mâinile sunt scufundate sub apă, intensitatea setată va fi obţinută şi menţinută automat pe timpul tratamentului, modificată în funcţie de tolerabilitatea celui tratat. Pacientul trebuie să se aştepte să simtă o senzaţie de înţepătură, care nu este foarte neplăcută, pentru că aparatul foloseşte curent direct pulsatil, care face procedura mai confortabilă. În orice caz, tratamentul poate fi oprit în orice moment.
Nu există nici un răspuns definitiv şi general acceptat cu privire la felul în care funcţionează tratamentul, însă există o serie de teorii. În primul rând, curentul electric şi particulele minerale din apă acţionează împreună pentru a îngroşa stratul exterior al pielii, blocând astfel fluxul de sudoare. Odată ce zona de ieşire este blocată sau întreruptă, producţia de transpiraţie se opreşte în zona tratată. O altă teorie este cea conform căreia tratamentul, în fapt, provoacă temporar o insuficiențtă funcţională a glandelor sudoripare. Unii medici consideră că tratamentul da naştere unui „dop” pentru glandele sudoripare, iar alţii cred că sarcina electrică perturbă secreţia glandelor.
Potențiale riscuri şi efecte secundare
Iontoforeza este o metodă sigură de a trata transpiraţia excesivă şi presupune efecte secundare limitate, întâlnite în cazuri rare, dar care ar trebui însă cunoscute de la început.
„Ionoforeza este un tratament sigur, fără efecte secunde notabile, pe care marea majoritate a pacienţilor îl tolerează cu uşurinţă. Cel mai frecvent efect secundar este uscăciunea mâinilor, picioarelor sau axilelor – a zonelor tratate deci, cazuri în care pacienţilor le este recomandat să folosească o cremă hidratantă. Unele persoane ar putea experimenta, de asemenea, descuamarea pielii, roşeaţă, îngroşarea pielii, furnicături de scurtă durată sau iritaţii. Se evită tratamentul persoanelor cu dermatite active, veruci/ negi multipli, tăieturi nevindecate complet sau alte răni deschise”, a completat doctorul Laurenţiu Vlădău.
Tratamentul nu este recomandat celor care au un regulator de ritm cardiac (pacemaker), femeilor gravide, persoanelor cu plăci metalice sau şuruburi după chirurgie osoasă, precum şi alte implante metalice.
