luni , 24 iunie 2019

Irina Rădulescu: „Cred că rolul de Tată a fost cel mai frumos rol al Tatălui meu”

4

Crezi că talentul se moşteneşte sau se poate „învăța”?

Talentul este determinat de personalitate. Educaţia pe care părinţii mei mi-au oferit-o cu atâta dragoste şi generozitate m-a făcut să-mi formez o personalitate proprie, şi asta cred că m-a ajutat să mă definesc şi ca actriţă.

Mulţi copii de artişti urmează aceleaşi cariere ca ale părinţilor lor. Însă și mulţi suferă dacă nu reuşesc să atingă aceleaşi performante. Te-ai temut vreodată de asta?

Faptul că am o personalitate proprie şi, zic eu, puternică şi faptul că părinţii mei m-au încurajat mereu să mi-o cultiv mă fac să mă detaşez de personalităţile părinţilor mei. Ei reprezintă mari talente şi mari personalităţi. Nu mi-am propus niciodată să îi egalez… Ar fi o nebunie. Eu sunt eu, şi singurul lucru pe care îl urmăresc este ca tot ceea ce fac să fie demn de tot ceea ce părinţii mei mi-au oferit.

Ai fost un copil fericit?

Am fost un copil crescut cu iubire şi în armonie. Și cred că acolo unde există iubire şi armonie se poate spune că există fericire. Da, sunt un copil fericit. Deoarece copiii părinţilor noştri suntem toată viaţa, iar din acest punct de vedere sunt fericită şi voi fi mereu.

Am citit undeva că ai studiat japoneza când erai mică. Vorbeşti limba?

Părinţii mei au fost foarte preocupaţi de educaţia mea. Am urmat de mică tot felul de cursuri de limbi străine, de muzică, de balet… Aşa s-a întâmplat şi cu japoneza, dar a fost o poveste scurtă, deci nu pot spune că vorbesc această limbă.

Mama ta a povestit undeva că Gina Patrichi a fost naşa ta. Cum îţi aminteşti de doamna Patrichi?

Așa este, naşa mea de botez a fost marea actriţă Gina Patrichi. Nu am foarte multe amintiri cu ea, pentru că din păcate a murit când eu eram mică. Îi cunosc farmecul nebun din povestirile alor mei, care au iubit-o mult. Am rămas însă într-o relaţie frumoasă cu soţul ei şi nașul meu, marele avocat Victor Anagnoste care, din păcate, a plecat dintre noi acum doi ani.

Ce fel de relaţie ai avut, de-a lungul anilor, cu mama ta?

Mama este personajul esenţial al vieţii mele, mai ales după ce Tata a murit. Mama îmi este Mamă, soră, prietena cea mai bună… Pot spune că suntem Una.

Semnat de

2 comentarii

  1. „Dacă ar fi să mă prezint… aş spune că sunt un om simplu, căruia îi plac lucrurile simple”
    Parintii devin nemuritori…amintirile dau putere …buna crestere este intotdeauna cel mai bun „atu”.

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus