Lasă-mă în lanul de grâu

Foto: Corina Stoica/www.larevista.ro/Bavaria 2015

Du-mă în lanul de grâu şi lasă-mă să mă aşez cuminte într-un cuib de iarbă uscată.

Lasă-mă să-mi întind braţele cât sunt de lungi şi s-ating cu palmele pământul.

Lasă-mă să-mi răsfir părul, şi spicele să-mi aurească fiecare şuviţă, fiecare gând.

Lasă-mă să mă prefac că adorm, ca un Gulliver din tărâmuri închipuite, iar după ce alunec în liniştea unui somn de-o clipă, să vină la mine greierii şi gărgăriţele, şi libelulele, să se minuneze de prezenţa mea bizară; să mi se caţere apoi pe piept şi să zumzăie cântece de fericire.

Lasă-mă să adulmec toate miresemele aduse de vânt, să ascult păsările albe în zbor deasupra mea. Să deschid apoi ochii şi să privesc soarele coborându-se ca o minge grea, bătrână, peste coama dealurilor, afundându-se tot mai adânc, sub pământ.

Lasă-mă să văd asfinţitul, să-i sorb lumina roşiatică, să mă scald în frumuseţea ei fierbinte.

Iar după ce sărut pe gură lumea întreagă, lasă-mă să văd luna răsărind semeaţă, că o pară coaptă în miezul albastru și întunecat al nopţii.

Lasă-mă în lanul de grâu, să-mi aduc aminte de lucrurile importante. Să nu le mai pierd. Lasă-mă să-mi aduc aminte de mine.

Lasă-mă, uită-mă în lanul de grâu, nu te mai întoarce să mă iei.

Semnat de Corina Stoica