joi , 12 decembrie 2019

Mario Vargas Llosa: „Scriu pentru că sunt nefericit. Dacă n-aș scrie, probabil că mi-aș zbura creierii”

MV2

Despre importanța nostalgiei

Nu am fost niciodată în stare să scriu despre ce mi-e apropiat. Proximitatea mă inhibă, în sensul că nu mă lasă să lucrez liber. E foarte important să poți lucra cu suficientă llibertate încât să-ți permiți să transformi realitatea, să schimbi oameni, să-i faci să se comporte diferit sau să introduci un element personal în narațiune, un lucru perfect arbitrar. E absolut esențial. Dacă ai în față realitatea, mi se pare că devine o constrângere. Eu mereu am nevoie de o anumită distanță față de timp, sau și mai bine, față de timp și spațiu. În acest sens, exilul mi-a fost foarte benefic. Datorită lui, am descoperit disciplina. Am descoperit că scrisul înseamnă muncă, și în mare parte, este o obligație. Totodată, distanța mi-a fost foarte folositoare, pentru că eu cred că marea importanță a nostalgiei pentru un scriitor. În general, absența unui subiect fertilizează memoria. De exemplu, Peru în „Casa verde” nu este doar o descriere a realității, ci subiectul nostalgiei unui om care a fost privat de acel loc și care trăiește o dorință dureroasă față de el.

Literatura, mai mult decât un modus vivendi

Chiar dacă nu m-aș putea întreține din asta, tot aș continua să scriu. Literatura este mai mult decât un modus vivendi. Cred că alegerea pe care o face un scriitor, de a se dărui complet muncii sale, de a pune totul în slujba literaturii, în loc să se dedice altor lucruri, este absolut crucială. Unii oameni se gândesc la ea ca la o activitate complementară sau decorativă într-o viață devotată altor lucruri, sau chiar ca la o modalitate de a dobândi prestigiu și putere. În acele cazuri, apare un blocaj – este literatura răzbunându-se, nelăsându-te să scrii cu libertate, curaj și originalitate. De aceea cred că e atât de important să-ți iei un angajament total față de literatură.  Ce e ciudat este că, în cazul meu, când am luat această hotărâre, credeam că însemna că am ales o viață grea, căci nu mi-am imaginat niciodată că din literatură aș putea câștiga suficient cât să pot trăi, ca să nu mai spun să trăiesc bine. Pare un miracol. Încă nu-mi revin. Nu am fost nevoit să mă privez de nimic esențial ca să pot scrie. Îmi amintesc că eram mult mai frustrat și nefericit cu mine însumi când nu puteam scrie, când trăiam în Peru, înainte să plec în Europa. M-am căsătorit când eram foarte tânăr și a trebuit să accept orice slujbă puteam găsi. Am avut chiar și șapte în același timp! Desigur, era practic imposibil pentru mine să scriu. Scriam duminica, în vacanțe, dar îmi petreceam majoritatea timpului făcând munci plictisitoare, care nu aveau nicio legătură cu literatura, și mă simțeam teribil de frustrat din cauza asta. Astăzi, când mă trezesc dimineața, sunt deseori uimit de gândul că-mi pot petrece viața făcând ceea ce-mi oferă cea mai mare plăcere, și mai mult, să trăiesc din asta, și încă bine.

Și, totuși…

Nu, nu sunt un om bogat. Dacă e să compari venitul unui scriitor cu cel al unui președinte de companie, sau cu cel al unui om care și-a construit un nume în profesia lui, sau în Peru, cu cel al unui toreador sau al unui atlet de top, ai să vezi că literatura rămâne o profesie prost plătită.

Ca un alcoolic în sevraj

Când termin o carte, simt o stare de gol, un malaise, pentru că romanul a devenit parte din mine. De la o zi la alta, mă văd privat de el – ca un alcoolic care renunță la băutură. Romanul nu e un simplu accesoriu; viața însăși e smulsă din mine. Singura vindecare este să mă arunc imediat într-un alt proiect, ceea ce nu e greu de făcut, de vreme ce am o mie de proiecte la care lucrez. Dar mereu trebuie să mă întorc la muncă imediat, fără cea mai mică tranziție, ca să nu permit golului să se caște mai adânc între cartea precedentă și următoarea.

Despre trambulina realității

Pentru a fabrica, trebuie întotdeauna să încep de la o realitate concretă. Nu știu dacă asta e valabil pentru toți romancierii, dar eu am mereu nevoie de trambulina realității. De aceea mă documentez și merg în locurile unde are loc acțiunea, nu pentru că scopul meu este să reproduc realitatea. Știu că asta e imposibil. Și dacă aș vrea, rezultatul nu ar fi deloc bun, ar ieși ceva cu totul diferit.

Despre propriile calități și defecte

Cred că cea mai mare calitate a mea este perseverența: sunt capabil să muncesc extrem de mult și să scot din mine mai mult decât credeam că e posibil. Cel mai mare defect, cred, este lipsa de încredere în mine însămi, care mă tulbură enorm. Îmi ia trei sau patru ani să scriu un roman – și îmi petrec mare parte din acest timp îndoindu-mă de mine însumi. Lucrul ăsta nu se îmbunătățește cu timpul; dimpotrivă, cred că devin tot mai auto-critic și mai puțin încrezător. Poate că de aceea nu sunt îngâmfat: conștiința mea e prea puternică.

„Scrisul este în natura mea”

Știu că voi scrie până în ziua în care voi muri. Scrisul este în natura mea. Îmi trăiesc viața în funcție de munca mea. Dacă n-aș scrie, probabil că mi-aș zbura creierii, fără nicio urmă de îndoială. Vreau să scriu mult mai multe cărți, și mai bune. Vreau să am mai multe aventuri interesante și minunate decât am avut până acum. Refuz să accept posibilitatea că cei mai buni ani au rămas în urmă, și nu voi accepta asta nici dacă voi sta față în față cu dovada.

De ce scrie?

Scriu pentru că sunt nefericit. Scriu pentru că este un mod de a lupta cu nefericirea.

Mario Vargas Llosa s-a născut în Peru și are 77 de ani. În 2010 a fost laureatul premiului Nobel pentru literatură. Are trei copii – pe lângă cărțile minunate pe care le-a scris – și trăiește în Lima, într-un apartament cu vedere la Pacific, alături de cea de-a doa soție a sa, Patricia.

Interviul integral poate fi citit, în original, în revista The Paris Review.

La librăria online Libris veți găsi majoritatea cărților lui Mario Vargas Llosa la preț redus. Vă recomandăm, mai ales, „Rătăcirile fetei nesăbuite”!

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus