Nicolae Voiculeț: Imaginea falsă creată de „divele momentului” ne depărtează de esenţă şi adevăr

A urcat pe scenă încă de la vârsta de cinci ani, şi de atunci reprezintă şi promovează România pe marile scene ale lumii, evidenţiind puterea incredibilă a sunetului şi  autenticităţii româneşti, prin nai. A concertat în faţa a numeroase personalităţi mondiale, de la preşedinţi de stat la familii imperiale, s-a implicat intens în campanii umanitare, fiind aliat al celor în suferinţă, dăruindu-le speranţă şi credinţă prin puterea sunetului său. Iar „Români pentru o lume” este campania naţională de care celebrul naist român Nicolae Voiculeţ se simte mândru să fie alături.

Profesional vorbind, care a fost prima dvs. iubire?

Prima mea iubire a fost, este şi va rămâne, iubirea pentru tata. Am fost preluat educaţional de tatăl meu începând cu vârsta de trei ani. Preot fiind, şi-a sacrificat viaţa pentru iniţierea mea în muzică şi în arte. După doi ani, cu zeci de ore de muzică şi studiu, la vârsta de cinci ani dirijam orchestre simfonice şi cântam din voce. Folclorul a fost hrana sufletului meu, iar acum reprezintă esenţa menirii mele, de a promova România, prin adevărata sa tradiţie şi obiceiuri, peste tot în lume. Este dorinţa tatălui meu şi vocea sufletului meu, de a dărui speranţă şi iubire oamenilor.

Cum aţi descoperit pasiunea pentru muzică?

Tatăl meu a trezit în mine pasiunea pentru muzică. Nu îmi amindesc de mine decât cântând cu pasiune ore întregi. Cântecele personalităţilor artistice din acea vreme şi cântecele scrise de tatăl meu. „Cântecul chitarei moarte” este un cântec iniţiatic, compus de tatăl meu, căruia abia la maturitate i-am înţeles sensul.

Când aţi simţit că sunteţi cel mai mândru de dvs, profesional?

Când am înfiinţat prima şcoală de nai în Chicago. Atâţia copii pentru care eu eram un idol, un model, un vis. O emoţie mai pură şi mai înaltă nu există. Mă simt mândru de mine de fiecare dată când, prin concertele mele, aduc un plus de speranţă celor care sunt în nevoie şi îl fac pe tata mândru de mine. „Donez acest copil umanităţii”, aşa spunea tatăl meu tuturor. Acesta este mesajul pe care tata l-a lăsat în urmă, după ce s-a stins din viaţă, şi aceasta este menirea mea.

De ce aţi ales să vă alăturaţi campaniei „Român pentru o lume”, iniţiată de Fundaţia Sergiu Celibidache?

Ţara noastră se află într-un punct culminant de criză. Nu vorbim de o criză economică, ci de o criză a identităţii şi a valorilor, ca şi caracteristică a epocii moderniste în care ne aflăm. Suntem o ţară bogată spiritual, avem oameni care au scris istorie în toate domeniile şi care au promovat această ţară, plină de tradiţie şi de cultură, peste tot în lume. În ciuda acestor vestigii sacre, ne aflăm în punctul în care negăm un trecut care ne reprezintă şi de care nu trebuie să ne fie ruşine, ci din contră, să genereze un viitor şi mai bun, prin continuitate şi demnitate. Copiilor noştri le lipsesc modelele. Mass-media promovează non valorile, iar noi încercăm să ne luptăm cu această imagine falsă creată de aşa-zise „dive ale momentului”, care ne depărtează de esenţă şi de adevăr, dar pe care copiii noştri le văd peste tot.

Sunt onorat să mă alătur acestei campanii şi cred că trebuie să ne unim cu toţii forţele în a ne recupera identitatea, forţa şi istoria. Avem nevoie să ne amintim cine suntem, un popor cu istorie, demn, iar copiii noştri trebuie să preia această bogăţie culturală şi să o transmită mai departe, peste generaţii.

Prin „vocea” dvs, în această campanie, se doreşte încurajarea românilor să îşi urmeze visul indiferent de segmentul cultural în care activează. Ce sfaturi aveţi pentru cei care doresc să vă calce pe urme?

Noi toţi suntem aici cu un scop, trebuie să credem în noi înşine şi în Dumnezeu. Orice dorinţă care vine din suflet, este manifestarea iubirii lui Dumnezeu şi calea pe care trebuie să o urmăm cu devotament şi cu încredere. Lucrurile „mari” vin ca urmare a unui sacrificiu şi a unui efort care, de cele mai multe ori, pare imposibil. Menirea unui artist este de a le dărui oamenilor emoţie, iubire şi speranţă. Artistul este ca un preot care dăruieşte lumina. Preia păcatele celor care ajung la el şi dăruieşte iertare, încredere şi speranţă. Dacă acest schimb nu există, artistul nu reuşeşte să se facă înţeles şi nu transmite emoţia mai departe. Este o cruce grea, necesită multă dăruire şi este un lucru pe care îl poţi face doar atunci când scopul tău este divin şi în armonie cu cei din jurul tău. Dacă visul tău are ca fundament un scop în favoarea binelui, urmează-l, vei fi capabil de dăruire şi vei primi, în schimb, această împlinire sufletească pe care scena o oferă. Aşa cum un doctor nu poate opera fără cruce, un preot nu poate sluji fără credinţă, un artist nu are nimic de oferit fără IUBIRE .

În ultimii ani, cu precădere în România, educaţia pare să aibă un rol secundar în formarea unui individ. Pe cine găsiţi răspunzător pentru acest fapt?

Răspunzător pentru acest fapt este accesul la informaţie. Acum 24 de ani, ca să poţi face un eseu sau o lucrare, necesita foarte multe ore petrecute în biblioteca şcolii şi acasă. Astăzi, este nevoie de câteva secunde, pentru un click care îţi face tema. Nu am fost pregătiţi pentru democraţie şi nu am ştiut ce să facem cu ea, iar ce se întâmplă astăzi este doar un efect al necesităţii de abundenţă. Verbul a „dobândi” a fost înlocuit de verbul „a avea”. Vrem din ce în ce mai mult, dar fără să facem nimic. Nu mai stimulăm creativitatea şi nu mai punem respect pe pasiune, ci pe bani. Părinţii îşi îndrumă copii să urmeze meserii care produc bani mulţi, nicidecum să identifice şi să exploateze la maxim calităţile copilului sau abilităţile sale native.

Ce soluţii vedeţi pentru combaterea acestei situaţii?

Soluţia constă în realizarea de campanii sociale de educare a populaţiei şi de reorientare. Trezirea poftei pentru cultură şi campanii de conştientizare. Suntem atât de ocupaţi să facem bani, încât nici nu realizăm ce se întâmplă. Focusul să fie pe copii şi adolescenţi. Ei sunt cei care au nevoie de ajutor, de direcţie şi de un impuls. Viitorul lor îl reprezintă acţiunile noastre de mâine pentru copii noştri.

Pe cine admiraţi, în mod special, dintre toate emblemele istorice ale culturii române?

Îmi este greu să vorbesc despre cineva anume. Avem multe personalităţi remarcante care au promovat cultura acestei ţări peste hotare şi care au rămas nemuritori prin plusul adus acestei naţiuni, prin tradiţie, generând istorie. Marii artişti nu pot fi decât mari oameni. Măreţia este dată de capacitatea de A DĂRUI. Nu pot să nu vorbesc despre Maria Tănase, care anul acesta împlineşte 100 de ani de la naştere, diamantul folclorului românesc. O personalitate artistică unică în lume şi un om cu spirit umanitarist. Dăruia pe scenă, dăruia şi în afara scenei. Ascensiunea sa artistică a venit ca urmare a măreţiei spirituale. A fost un om generos, milos, plin de pasiune. Pasiunea pentru iubire. Iubirea de folcor şi iubirea de oameni. Şi-a dăruit banii copiilor săraci pentru burse de studiu. Asta este definiţia unui artist, şi dacă vorbim despre modele, avem aici un model complex.

Din punctul dvs. de vedere, sunt românii patrioţi?

Eu cred că românii nu îşi cunosc istoria, nu îşi apreciază ţara. Ne lipseşte mândria naţională. Când acest proces de recuperare a identităţii se va încheia, cu siguranţă vom fi şi patrioţi. Românii sunt un popor de oameni demni şi luptători!

Cum credeţi că va evolua cultura în România, în următorii ani, ţinând cont de contextul social, economic, politic şi educaţional de astăzi?

Sunt optimist. Oamenii au nevoie de adevăr, de rădăcini, de esenţă. Ce se petrece acum este o întoarcere către noi înşine, ca popor. S-a ajuns la un nivel de saturaţie care nu poate genera decât ceva bun. Sălile de concert sunt din ce în ce mai pline şi asta mă bucură şi îmi dăruieşte speranţă. Economic, piaţa îi va semăna pe cei mai buni. Nu poate fi decât o competiţie justă. În politică sunt multe voci tinere, revoltate, pline de forţă şi de hotărâre. Cu siguranţă acest lucru va schimba în bine şi sistemul educaţional. Părinţii devin mai atenţi şi mai preocupaţi de acumulările culturale ale copiilor şi de educaţie.

Care sunt cele mai valoroase lucruri pentru dvs., ca individ?

Credinţa în Dumnezeu, scena şi familia. Trinitatea care îmi oferă echilibru şi care mă inspiră să creez, să DĂRUIESC, să urmez dorinţa tatălui meu şi să îmi îndeplinesc menirea artistică, dar şi cea umană, de soţ, tată şi fiu. Eu, personal, cred că mi-am sacrificat viaţa personală, iubind foarte mult. Nichita Stănescu spunea că „soldatul şi artistul n-au viaţă personală“. E un foc care te arde, o patimă. Dar niciodată n-am fost egoist, ci dimpotrivă.

„Români pentru o lume”, campania românilor valoroși

Pentru astfel de români precum Nicolae Voiculeţ a luat naştere „Români pentru o lume”, campania naţională de responsabilitate socială iniţiată de Fundaţia Sergiu Celibidache. „Români pentru o lume” reprezintă un omagiu adus marilor personalităţi româneşti ce au adus mândrie şi glorie României, peste tot în lume şi aduce în atenţia fiecăruia dintre noi pe co-naţionalii noştri care, prin activitatea lor, rămân nemuritori. Finalitatea acestei campanii o constituie organizarea unui concurs naţional online (pe www.romanipentruolume.ro  şi pe pagina de Facebook) de tribut adus culturii sau unei personalităţi anume, prin care oameni din domenii diferite ale culturii se vor putea înscrie astfel încât să dedice o pictură, o compoziţie, o sculptură, un poem, etc. În urma unui vot de specialitate şi prin votul sponsorilor, cei selectaţi vor merge în finală, unde vor fi jurizaţi de către un juriu de specialitate şi de către public. Câştigătorii vor primi burse de studiu în România şi în străinătate.

Semnat de Simona Cristea