„Nouă vieţi” blănoase pentru bărbaţii care urăsc pisicile

foto: PR, „Nouă vieți”

Încep prin a spune că nu mi se pare nimic mai sexy la un bărbat decât capacitatea lui de a convieţui paşnic și tandru alături de o pisică. Şi decât modul în care, ahh, aceasta îi toarce tolănită pe bustul gol cu pătrăţele, dar hai că intrăm deja în scene prea obraznice, acum aş vrea să vă vorbesc despre un film cuminte, recomandat minorilor.

Ei bine, Kevin Spacey – adică Tom (sic!) Brand, personajului lui din „Nine Lives” – nu se numără, din acest punct de vedere, printre masculii cu un coeficient ridicat de sex appeal. Ba dimpotrivă. Urăşte pisicile şi urăşte deci și ideea de a-i lua fiică-si una. Iar atunci când, forţat de sentimentul de vinovăţie că nu petrece destul timp cu familia, cumpăra un aspirator de purici de la un petshop obscur, plin de mâțe ciudate, intervine un pic de magie în poveste și începe nebunia. Tom-anticat se transformă chiar el în pisică, şi în această ipostază nesuferită pentru el, trebuie să facă totul pentru a-şi demonstra dragostea de nevastă şi de copil, altfel e blestemat să-l cheme Mr. Fuzzypants și să facă pipi la litieră tot restul vieţii lui, amin.

De obicei nu povestesc în recenzii subiectul filmelor, dar acum nu contează, jur. Cele câteva vorbe înşirate de mine nu ţin loc atmosferei de umor şi candoare în care vă invit să intraţi preţ de o oră şi ceva, cât ține filmul. În primul rând, pentru Spacey… că e Spacey. Actor uriaş chiar şi în filme (pentru copii) mici. Apoi, dacă vă place genul deșirat, pentru Jennifer Garner, aici în rolul soţiei de om de afaceri obsedat de carieră şi neglijent cu viaţa domestică. Sau pentru fetiţa din rolul fetiței – o făptură absolut superbă, n-am mai văzut de mult un copil atât de frumos, deşi cam artificial în exprimarea artistică, dacă e să mă întrebaţi pe mine, și, oricum, pot să vorbesc şi neîntrebată.
În rolul „îmblânzitorului de pisici“ îl veţi recunoaşte pe Christopher Walken, intrat şi el cu tot cu celebrul talent în jocul haios al unui film uşurel, de familie.

Dar era să uit de mâță. Castingul a fost reuşit, pentru că au ales pentru rolul principal o pufoșenie de motan angorat, cu ochi mari, albaştri, şi o meclă atât de expresivă, încât reuşeşte să fie credibil chiar şi în scenele neconfecționate pe computer. Singurul amănunt deranjant – dar aici nu e vina pisoiului, ci a efectelor speciale, e miorlăitul pe note înalte folosit în mod abuziv, pentru a evidenţia trăirile negative ale felinei. Ca proprietară veterană de pisici, aş dori să comunic regizorului că ele chiorlaie ca şi cum ar fi călcate pe coadă doar în rarele momente când chiar sunt călcate pe coadă. Aşadar, câţiva decibeli în minus pe coloana sonoră pe bune că n-ar fi influenţat negativ mersul acţiunii.
Filmul primeşte puncte în plus pentru faptul că reuşeşte să fie amuzant fără trivialităţi, deci luaţi-vă plozii din dotare şi duceţi-i fără grijă la cinema, nu există niciun cadru la care să le puneţi copiilor mâinile la ochi sau să le băgaţi degetele în urechi.

Și încă ceva, foarte important: pisicile au nouă vieți doar în legende și în filme. În singura lor viață reală, sunt creaturi mai delicate și mai fragile decât v-ați închipui. Aveți mare grijă de ele, în special când le vedeți tentate sară de la înălțimi mari (și au foarte des astfel de tentații). Pisica nu aterizează mereu în picioare – alt clișeu periculos – se poate răni, își poate fractura coloana vertebrală, deci fiți cu ochii pe ea ca pe butelie. Iar dacă stați la bloc, închideți balconul și puneți plase la geamuri. Nu e o plăcere să vă cicălesc trist taman la finalul prezentării unei comedii, dar chiar nu pot renunța la aceste precizări.

„Nouă vieți“ va rula în cinematografe începând cu 26 august; până atunci, vă las cu trailerul:

Semnat de Alina Grozea