joi , 19 septembrie 2019

Nuami Dinescu: „Bărbatul ideal există, dar nu e al meu”

Pentru mine, cea mai impresionantă parte din tot volumul este cea legată de animale, de caprele tale”. Toate-s bine, sănătoase? Plănuieşti să măreşti gca

„Caprele” sunt bine, mulţumesc, toate… Acum s-a dat cu praf de somn, pentru că au obosit – își conservă energia pentru mai târziu. Cred că 9 e un număr mare şi norocos, ne oprim aici.

E drept că m-a atins şi partea despre Făt-Frumos, nu pot minţi… Şi, mai ales, felul în care ai descris un aşa-zis bărbat ideal. De ce crezi că e de negăsit un bărbat aşa cum l-ai descris tu în carte? Sau l-ai găsit între timp şi încă nu ne-ai spus? 

Bărbatul ăla există… dar nu e al meu. Vrei să-ţi dau un nume? Ivan Patzaichin. El e. El e copacul, el e tipul care te îmbrăţişează şi ştii că din clipa aia nu se mai poate întâmpla nimic, pentru că e el acolo. Şi mai ştiu astfel de bărbaţi, dar nu-i cunoaşte lumea, de la ei m-am inspirat, că nu i-am inventat. Şi din poveştile altora, poveşti reale cu bărbaţi care, mai mult sau mai puţin fericiţi, rămân oamenii datoriei. E bine sau e rău să rămâi şi să-ţi faci datoria, încercând să-ţi respecţi promisiunile făcute iubirii tale, în faţa lui Dumnezeu, asta nu mai ştiu. Fiecare dintre noi are dreptul să fie fericit şi hotărăşte dacă pleacă, atunci când nu mai e ca la început, sau rămâne şi se luptă pentru tot ce a însemnat cândva raţiunea lui de a fi. E complicat.

Ce te enervează cel mai mult la bărbaţii eligibili din România zilelor noastre? Ca să nu vorbim de cei luaţi sau de cei de neluat… Ce greşesc în raport cu femeile? 

Nu ştiu dacă ştiu să-ţi răspund… Eu nu prea mă uit după bărbaţi, eligibili sau nu… Mi-am căutat mereu un om care să fie şi bărbat, şi privirea mea nu e cel mai bun „cântar”; ştiu prea puţini ca să am o părere cât să merite atenţie, ştiu doar că cei care sunt mediatizaţi peste limita mea de a suporta nu se califică niciunde. Bărbaţi care fac un du-te vino între soţie şi amanta recunoscută, bărbaţi care au alte înclinaţii, dar continuă să pozeze în mereu îndrăgostiţi de nevasta altcuiva şi, în consecinţă, mereu nefericiţi… Din păcate, avalanşa de sâni şi funduri trucate, dar lăsate să umble libere, le distruge tot ce le-a mai rams de 20 de ani – liniștea din casă, conturile şi respectul copiilor. Nu ştiu dacă greşesc sau sunt victimele unei tranziţii pe care ei o iau în plin că pe un val.

Semnat de

Un comentariu

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus