LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Foto: Sophia Loren, în 2007, când a pozat pentru calendarul Pirelli. Sursă: tuningpp.com
E aprilie 1962 și sunt la Roma, acasă la Sophia Loren și Carlo Ponti, în apartamentul lor din Piazza d’Aracoeli. E seara premiilor Oscar, iar actrița este nominalizată pentru rolul ei din Two Women. Dar a decis să nu meargă la ceremonie. „Dacă aș fi pierdut, aș fi leșinat. Dacă aș fi câștigat, aș fi leșinat oricum”. Așa că își petrece întreaga seară acasă, pe canapea, așteptând verdictul.
„Din cauza diferenței de fus orar dintre Italia și California, urma să stăm treji toată noaptea. Înainte noastră se întindeau ore lungi de așteptare. Televiziunea live internațională nu exista încă. Prea emoționați să petrecem acele ore stând de vorbă, nu puteam nici să ne odihnim, nici să citim. (…) Puțină muzică, un strop de vin, a nu știu câta țigară, o ceașcă de ceai de mușețel, fereastra deschisă ca să intre aerul proaspăt de primăvară. Și-apoi?”. Pot să jur că sunt acolo și în momentul în care Sophia intră în bucătărie și începe să gătească, să-i treacă timpul mai ușor. Un sos italienesc, învățat în copilărie de la bunica ei, Mamma Luisa. Acasă, în Pozzuoli. Stau lângă ea în timp ce amestecă în cratiță și-și amintește de unde a plecat. Taie ceapa mărunt și dă vina pe micile rondele albe pentru lacrimile care-i umplu ochii. O urmez apoi prin casă, după ce mâncarea e gata, și-o văd așezându-se pe canapea, în așteptare. Carlo Ponti i se alătură, iar eu mă simt norocoasă că pot să iau parte la această scenă din trecut. E un dar pe care l-am primit în rânduri scrise și așezate între două coperte luxoase. Pe prima scrie „Yesterday, Today, Tomorrow: My Life”. Numele Sophiei Loren e marcat cu majuscule aurii, sub o fotografie a ei din ’60, în care poartă o rochie roșie și decoltată, diamante, un machiaj specific vremurilor (și astăzi în vogă) și cel mai senzual zâmbet al ei – aproape imperceptibil, unicat, marcă italienească.
Am o slăbiciune pentru cărțile de memorii; mi se părut întotdeauna extroardinar când o personalitate mi-a deschis ușa spre viața sa. Nu mă plictisesc să ascult povești, cu atât mai mult cu cât sunt adevărate, și în gând îi pun întrebări povestitorului, de parcă ne-am afla în mijlocul unui interviu. Uneori mi se răspunde, alteori autobiografiile pot suferi de auto-cenzură. Citind memoriile Sophiei Loren – publicate la finalul anului trecut, când actrița a împlinit 80 de ani – n-am resimțit-o însă decât pe alocuri, vag. Altfel, cartea e scrisă cinematografic, iar cititorul are senzația că asistă întocmai la scenele descrise, ca un martor invizibil, ce nu poate interveni asupra întâmplărilor.
Despre un tată absent, o căsătorie interzisă, staruri și Carlo Ponti
Loren povestește cu sinceritate despre copilăria ei, petrecută la Pozzuoli, lângă Napoli, într-o sărăcie pe care doar războiul o poate aduce. Poreclită „Scobitoarea” din cauza siluetei sale subțiri, a crescut alături de sora sa, Maria, de mamă și de bunică, pentru că tatăl fetelor, Riccardo Scicolone, nu și-a însușit rolul niciodată. Sophia, prima născută, îi purta numele, dar pe Maria n-a recunoscut-o oficial, astfel că ea s-a numit Villani, după mamă, până când Loren a câștigat suficienți bani cât să-i poată cumpăra surorii sale demnitatea. În 1953, când a câștigat un milion de lire italiene (în jur de 1.500 de dolari) pentru rolul ei din Aida, Sophia i-a cedat toți acești bani tatălui ei, care, în schimbul lor, a fost în sfârșit de acord ca cea și de-a doua fiică a lui să se numească Scicolone. Ani mai târziu, când Riccardo a murit, Loren povestește că n-a putut vărsa nici o lacrimă pentru el. În acel moment, era deja o actriță renumită în lumea întreagă, făcuse pace cu trecutul și avea lângă ea un om care a vegheat asupra ei toată viața.
Carlo Ponti, jumătatea perfectă a Sophiei Loren, omul care i-a intuit potențialul și a care a transformat-o într-un star, omul care i-a dăruit familia pe care n-o avusese niciodată, a fost alături de ea până în 2007, când s-a stins la vârsta de 94 de ani. Vedeta povestește întreaga sa istorie cu Ponti și descrie inclusiv perioada în care, producătorul fiind acuzat de bigamie, cei doi au fost alungați din Italia de teama de a nu fi arestați și s-au refugiat în diferite colțuri ale Europei, până când s-au putut căsători, la Paris.
Unul dintre locurile în care se simțeau liniștiți și în siguranță era casa lor din Bürgenstock, Elveția, unde se întâlneau deseori cu Audrey Hepburn și soțul ei de atunci, Mel Ferrer. De altfel, cartea conține numeroase referințe la personalități uriașe ale cinematografiei, cu care Loren a interacționat pe platourile de filmare și în viața privată. Marcello Mastroianni, Clark Gable, Peter Sellers, Charlie Chaplin, Gregory Peck, Richard Burton și Elizabeth Taylor, Marlon Brando, Frank Sinatra, Roberto Benigni… Fiecăruia i-a dedicat cel puțin un capitol din memoriile ei, iar numele lui Vittorio de Sica apare pretutindeni în carte, fiind regizorul căruia Loren spune că ea și Mastroianni îi datorează mare parte din carierele lor.
„E minunat, Sophia, e minunat! Întotdeauna ești cea mai bună!”
Poveștile sunt însoțite de fotografii și scrisori vechi, astăzi neprețuit de valoroase, printre ele numărându-se și cele pe care Sophia le-a primit de la Cary Grant. Idila lor, născută în 1957, pe când filmau împreună The Pride and the Passion, s-a sfârșit când Loren a hotărât să rămână cu Ponti. Ca să mă întorc de unde am început, la scena în care Sophia aștepta să afle dacă a primit sau nu premiul Oscar, în acea dimineață de aprilie 1962, aflați că cel care i-a dat vestea telefonic a fost chiar Cary Grant. „E minunat, Sophia, e minunat! Întotdeauna ești cea mai bună!”, i-a spus actorul, de dincolo de ocean, invadându-i casa și sufletul de bucurie.
Alte două capitole importante se leagă de suferința prin care actrița a trecut ca să devină mama a doi copii, Carlo Jr. și Edoardo, și de scurta dar traumatizanta perioadă pe care Loren a petrecut-o în închisoare, din cauza unor neînțelegeri de natură fiscală, clarificate abia câteva decenii mai târziu.
V-am dezvăluit, poate, prea multe dintre întâmplările inedite descrise în carte, însă mi-am permis să fac asta pentru că ele reprezintă doar o mică parte din tot ce a împărtășit Sophia Loren cititorilor săi. Actrița a fost generoasă, așa încât veți avea mult mai multe lucruri de descoperit, și fiecare pagină o să vă transpună în viața actriței ca într-un film. Unul cât se poate de adevărat, pentru care îi veți acorda în gând un Oscar. Și-o îmbrățișare.
„Yesterday, Today, Tomorrow: My Life” a apărut în Statele Unite la editura Simon and Schuster. Pe site-ul Amazon o găsiți la prețul de 19 dolari.
***
V-a plăcut acest articol? Abonați-vă LaRevista.ro și la pagina noastră de Facebook!
Semnat de Corina Stoica
