sâmbătă , 26 septembrie 2020

Oliviu Crâznic: Pentru mine scrisul nu cred că este o plăcere, ci mai degrabă o nevoie

COPERTA

De ce ai ales acest stil, gothic-fantasy? Cât este el de gustat de publicul român?

Am ales acest stil deoarece mă reprezintă, ca stil de viaţă şi ca model de lectură. Am crescut într-un orăşel mic de munte, gen Twin Peaks, citind Carmilla şi ascultând Lake Of Tears.

Fantasy-ul este foarte gustat de publicul român, dar eu folosesc foarte puţin fantasy în scrierile mele, punând mai mult accent pe gothic sau neoromantism (uneori, pe dark SF). Am considerat că atât timp cât eu şi prietenii mei gustăm acest gen, trebuie să mai fie şi alţii care să dorească alt tip de fantastic decât Twilight sau Harry Potter.

În ce măsură te gândeşti la public, la partea comercială a scrisului? Faci uneori compromisuri, ca să-ţi poţi vinde opera?

Mă gândesc cu drag la public, dar la acel public care îmi seamănă. Deci încerc să nu fac compromisuri, pentru că ştiu că publicul nu ar vrea să fac.

Apropos de vânzări, cât de bine e pusă în valoare piaţa cărţilor în România?

Se vând foarte bine scriitorii promovaţi – în general cei străini, şi mai ales cărţile după care există filme la modă. Scriitorii români nu prea sunt promovaţi, cu mici excepţii, şi, deci, nu se vând.

Tu, ca tânăr scriitor, cum te simţi în acest peisaj? Simţi că societatea îţi oferă toate şansele să te afirmi, să te dezvolţi artistic?

În societatea românească – spre deosebire de societatea occidentală, consider eu – totul îi este ostil unui scriitor, fie el tânăr sau mai puţin tânăr, dacă acesta doreşte să devină profesionist – de la cititorii reticenţi faţă de scriitorii români, la dificultatea de a obţine un contract de publicare convenabil, promovare adecvată sau distribuţie pe scară largă, dificultate total independentă de valoarea sau non-valoarea operei. Asta nu înseamnă însă că nu poţi reuşi – înseamnă doar că trebuie să te lupţi mult mai mult decât o fac occidentalii, şi de cele mai multe ori lupta este total neproductivă pentru toţi cei implicaţi. Din nou, când spun că totul îţi este împotrivă, mă refer la sistem, nu la oameni – am avut destui susţinători în afara sistemului (cititorii), dar şi în cadrul acestuia (editori, scriitori, critici, promotori), fără ei nu aş fi fost unde sunt acum. Pe de altă parte, sistemul e compus tot din oameni, deci concluzia este că ai parte mai mult (mult mai mult) de ostilitate (directă sau mascată) decât de sprijin. Mă simt în largul meu alături de acei oameni din peisaj pe care mi i-am ales ca prieteni (sau care m-au ales ca prieten) şi care s-au dovedit a-mi fi astfel.

Ce planuri editoriale te ţin ocupat în perioada asta?

Planuri editoriale? Sunt multe. În curs de apariţie se află în acest moment o povestire din seria Ermengaarde Saga (Echilibru), o povestire „dark sf/dark romance” (Imora), două poezii trimise unei antologii „vampire poetry” din Statele Unite (A Matter Solved In Darkness/Vampirism And The Rose şi Mercy Brown). În lucru se află o nuvelă „space opera/paramilitary romance” intitulată Imperiul minciunilor (tot din seria Ermengaarde Saga), un mic volum de povestiri în limba engleză şi un roman „dark fantasy” intitulat Călătorie în umbră, cu piraţi, răzbunare, dragoste şi o urmărire disperată, iniţiatică, printr-o lume fantastică şi ostilă. Sper ca toate acestea să vadă lumina tiparului anul acesta. Mai am şi alte proiecte, dar… în anii viitori, probabil.

Foto: Mihaela Nazarie

Semnat de

Tu ce crezi?

Adresa de email nu va fi facută publică.Câmpuri obligatorii *

*

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *

Navighează pana sus