Parfumul de la Harry

foto

N-am o istorie prea lungă legată de parfumuri. Din păcate, pe cât de mult le iubesc, pe atât de puțin le pot purta. De la cele mai multe dintre ele mi se face rău, dar asta a apărut mai târziu, când am început să schimb diverse miresme și să descopăr că mă lua cu leșin aproape de fiecare dată. Azi folosesc, din când în când, Si de la Giorgio Armani, e cam singurul pe care nu doar că-l suport, dar și miroase foarte bine.

În schimb, când eram puștoaică, îmi plăcea la nebunie să mă dau cu parfumuri, mai ales dacă erau primite de la Harry. Ăsta era cadoul lui, pentru mine și mama, când era vreo sărbătoare. Mergea și ne alegea parfumuri, iar într-un an, de 8 Martie, eu am primit „Pleasures”, de la Estée Lauder (îl găsiți aici), iar maică-mea un parfum de la Dior, mai de doamne. Țin mine că imediat ce am probat „Pleasures” mi s-a părut cam dulce, dar ce conta, era cadou prețios, așa că l-am folosit cu țârâita, la ocazii speciale, de mi-a ajuns vreo trei ani!

Fiecare cadou pe care l-am primit de la fratele meu mi-a rămas în minte foarte clar. Unele dintre ele n-au fost obiecte, ci momente sau cuvinte care el nu cred că știe cât de importante sunt și azi pentru mine.

• nu pot să uit când a venit odată acasă din Germania, în anii ’90, cu o mașină plină de cadouri pentru noi. Mie mi-a răsturnat pe pat nu știu câte genți imense cu dulciuri, haine, un casetofon, penar nou și o mulțime de alte lucruri colorate și extraordinare pentru mine, la vârsta aia!
• mă ducea vara la piscină, în Poiana Brașov, cu mașina lui roșie și lucioasă ca o bomboană, și mă lăsa să-mi scot picioarele afară, pe geam, pentru că așa-mi plăcea mie.
• prima sumă de bani importantă el mi-a dat-o și mi-a spus: „uite, ăștia sunt ai tăi, cumpără-ți ce vrei tu!”
• mă ducea la Mamma Mia, cea mai grozavă gelaterie din Brașov, unde orice copil visa să ajungă!
• când eram în clasa a cincea și apăruseră niște adidași noi la Puma, el mi i-a cumpărat. Cu ei am ajuns la olimpiadă, proful de sport a zis că eram bună la viteză, dar eu aveam doar adidași buni, încărcați sentimental.
• la finalul clasei a doișpea, i-a spus cineva: „Harry, cred că ești foarte mândru de soră-ta, că a luat BAC-ul cu notă așa mare!”. Am aflat după aia că el a răspuns: „Eu aș fi fost mândru de ea, oricum”.
• când aveam o acnee teribilă și toată fața mea era mutilată de coșuri, m-am oprit cu el într-un magazin de cosmetice să-mi iau un fond de ten. L-am probat și când m-a văzut a zis: „Da, să știi că îți acoperă bubițele!”. „Bubițele” erau niște balauri, nu exagerez.
• acum vreo zece ani, înainte să plece în Costa Rica, când știa că n-aveam să ne mai vedem o perioadă, mi-a adus un buchet de flori, așa, din senin. Flori de câmp, preferatele mele, nu știu cum o fi ghicit.
• când am fost acasă, anul trecut în august, aveam obiceiul să stăm în curte, în fața focului aprins la grătar, până noaptea târziu (sau dimineața devreme). La un moment dat lumea pica de somn și ar cam fi vrut toți să meargă la culcare, dar eu muream să mai stau puțin la foc, așa că insistam. De fapt, nu era nevoie să insist prea mult, chiar dacă era 4.00, el se ridica și zicea: „Gata, Coco, mă duc să mai aduc niște lemne!” „Coco” e porecla mea de când eram mică, dacă vă întrebați. 🙂
• mi-a zis odată că sunt „un om rar”. Să-ți spună el asta e mare lucru – cine-l cunoaște poate să ateste. A fost un mare cadou pentru mine, mi-a crescut ego-ul cu 300 %. 😀
• și acum, de când am venit în America, îmi spune să aplic la cele mai tari joburi – la FBI (!!!), la CNN, „că ce n-ar da ăia să te aibă!” 😀
• m-a învățat aproape tot ce știu, așa încât cred că aș fi fost cu 99 % mai proastă azi, dacă n-ar fi fost el lângă mine.

Aș putea să mai înșir cadouri de la Harry până joia viitoare, dar mă opresc la primele care mi-au venit în minte. Celelalte – cele mai importante – sunt de o factură mult mai greu de detaliat aici, poate, cine știe, o să vă povestesc pe larg cândva. Până una-alta, știu ce-am să fac când o să am chef să bocesc un pic, de dor de Harry: o să intru în primul magazin de parfumuri, zilele astea, și-o să caut „Pleasures”, să-l miros și să-mi aduc aminte cum era când eram puștoaică și aveam un frate cu 10 ani mai mare, care însemna, ca și azi, totul pentru mine, tot universul meu, toate reperele mele, sufletul meu pereche și dragostea mea fără sfârșit, cel mai bun frate din lume, cel mai bun și cel mai deștept, și toate celelalte caracteristici – pentru unii exagerate, și cui îi pasă – pe care surorile le mai atribuie fraților lor.

Semnat de Corina Stoica