LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Public deseori știri care anunță evenimentele de la Muzeul Național de Artă din București. La unele m-aș duce cu plăcere și curiozitate, altele mă gândesc că vă pot interesa pe voi, dacă mie nu-mi spun mare lucru. Însă, indiferent de calitatea expozițiilor temporare, cele permanente vă spun cu entuziasm că merită văzute, toate. Și dacă nu vă pasionează niciuna dintre ele – deși ar fi greu de crezut! – există totuși o pictură pentru care m-aș duce la muzeu iar și iar, doar ca s-o văd din nou.
„Poartă (Saint Tropez)”, de Paul Signac. O s-o găsiți în aripa de artă europeană, desigur, și-o să vă sară în ochi imediat. O să remarcați mai întâi culorile ei vii, splendide, și-apoi, când o să vă apropiați de ea, o să vă fascineze tehnica în care e lucrată.
Georges Seurat, împreună cu Paul Signac, s-au desprins de curentul impresionist pe la sfârșitul anilor 1800, când au început să picteze în maniera pointilistă – de la „point”, din franceză, căci imaginile sunt reprezentate pe pânză prin mici puncte distincte de culoare care formează întregul. Mișcarea pe care cei doi artiști au pornit-o atunci e azi cunoscută în istoria artei sub numele de neo-impresionism.
Paul Signac adora să călătorească. Și-a cumpărat o barcă în 1892 și a pornit cu ea în larg, străbătând distanțe lungi, pictând și poposind în mai multe porturi din Mediterană, până s-a oprit la Saint Tropez, unde și-a dorit să rămână. În 1897, alături de prima lui soție, Berthe, s-a mutat în casa pe care a cumpărat-o în Saint Tropez, La Hune („Catargul”), unde și-a amenajat un atelier de pictură. Signac și-a petrecut mulți ani pe Coasta de Azur – în 1913, după ce se despărțise de Bertha, căreia i-a lăsat cadou La Hune, a închiriat o vilă în Antibes, stabilindu-se acolo împreună cu cea de-a doua femeie importantă din viața lui, pictorița Jeanne Selmersheim-Desgrange. Cei doi au avut o fiică, Ginette. Signac a murit însă la Paris, pe 15 august 1935, la vârsta de 71 de ani.
