Popas la „Shakespeare and Company”, Raiul literar al Parisului

Probabil că e cea mai cunoscută librărie din lume. De fapt, ar fi o nedreptate să o numim, frust, „librărie”, când „Shakespeare and Company” este mult mai mult de atât: e un loc plin de istorie – literară, artistică, umană, un loc atât de special, încât inventatorii de ghiduri de călătorii îl includ mereu în lista „de vizitat măcar o dată-n viață”.

Woody Allen este fascinat de acest loc, pe care l-a celebrat în filmul său minunat „Midnight in Paris”, la fel ca și regizorul Richard Linklater, care a legat povestea de dragoste din „Before Sunset”, interpretată de Julie Delpy și Ethan Hawke, de acest punct de forță al farmecului parizian.

Actualul „Shakespeare and Company” este, de fapt, un lăcaș înființat în urmă cu câteva decenii ca un omagiu Sylviei Beach, iubitoarea de cărți care a deschis ușile primei librării ce a purtat numele Marelui Will. Deși americană, Beach și-a trăit aproape întreaga existență în capitala franceză, făcând negoț cu cărți și promovând scriitorii pe care-i iubea. În miez de toamnă, pe 17 noiembrie 1919, a deschis „Shakespeare and Company” pe rue Dupuytren, pentru ca trei ani mai târziu să mute librăria pe rue de l’Odéon, numărul 12, adresă ce a devenit un loc cu o însemnătate aparte pentru mari oameni ai literelor precum Ezra Pound, Ernest Hemingway, Francis Scott Fitzgerald, Gertrude Stein sau James Joyce. Dar, în 1940, ocupația germană asupra Parisului a forțat-o pe Sylvia Beach să închidă Shakespeare and Company, pentru totdeauna.

Unsprezece ani mai târziu, un alt mare iubitor de literatură, George Whitman, a deschis o librărie numită „Le Mistral”, așezată pe rue de la Bûcherie, numărul 37, la doi pași de Sena și de Notre Dame. În scurtă vreme, locul a devenit preferatul boemei pariziene de la mijlocul secolului XX, care se aduna acolo, așa cum o fac oamenii și azi, pentru frumusețea spirituală a fiecărei încăperi tapetate cu literatură. După moartea Sylviei Beach, în 1964, George Whitman a rebotezat locul cu numele pe care-l poartă și acum, „Shakespeare and Company”, și a reușit să recreeze atmosfera fascinantă a primei librării, ducându-i istoria mai departe. A fost ajutat și de scriitorii cunoscuți, printre care Anais Nin, Henry Miller sau Lawrence Durell, care obișnuiau să meargă deseori pe rue de la Bûcherie, să bea un ceai, să citească o poezie sau să discute despre cele mai noi evenimente literare ale timpului.

Impresionant este faptul că George Whitman nu a numit doar librăria în memoria Sylviei Beach, ci i-a dat și fiicei sale numele celei care a înființat primul „Shakespeare and Company”. Whitman a murit, la 98 de ani, în 2011, iar astăzi, cea care se ocupă de librărie este fiica lui, Sylvia Beach Whitman. O poveste care merită cunoscută în profunzime, pe viu, la fața acestui loc emblematic pentru cultura modernă.

Ați fost vreodată la „Shakespeare and Company”?

Foto: www.miragebookmark.ch , www.parisperfect.com , www.tumblr.com, portable.tv

Semnat de LaRevista.ro