LaRevista.ro Priveste lumea altfel
În mod normal, nu aş alege să iau masa în restaurantul unui hotel, dar uneori este cea mai la îndemână soluţie, mai ales când timpul nu îţi permite să cauţi locuri noi în oraşe unde te afli în trecere, cu treabă.
Ratatouille
Restaurantul Hotelului Traian din Iaşi este renovat, dar păstrează ceva din aerul comunist al vremurilor trecute. Parcă timpul a stat în loc, şi cineva a venit doar cât să şteargă praful şi să dea puţină luminozitate încăperii. Nu m-ar fi deranjat asta, dacă n-aș fi avut o experiență neplăcută cu unul dintre ospătarii de aici. Încerc mereu să evit ospătarii cu aerul acela superior, care spune că, într-un fel sau altul, tu, ca şi client, le datorezi ceva, și că ei nicidecum nu se află acolo ca să îţi facă pe plac. Am găsit unul întocmai aşa şi i-am și reţinut numele: Marius. Mi s-a părut grosolan şi am avut ocazia să interacţionăm şi la mic dejun, şi la cină, aşa că nu e doar o impresie. În rest, oameni săritori şi binevoitori. Dar în meseria aceasta nu văd rostul celor ca Marius.
Unde sunt andivele? „Au fost înlocuite cu rucola”
Meniul nu este foarte lung, deşi poate părea destul de pompos, abundând în denumiri menite să-ţi ia ochii şi să facă poftă gurmanzilor ca mine. Însă somonul afumat pe pat de andive nu este servit pe andive, ci pe pat de rucola. Şi nimeni nu te anunţă înainte că andivele nu există în bucătăria hotelului Traian, constaţi acest lucru abia când ospătarul îţi aşază farfuria pe masă. Oarecum mirat şi el când e întrebat unde sunt andivele, părând că nici nu le-a văzut vreodată, de-a lungul carierei lui, merge la bucătărie să întrebe de andive şi se întoarce spunându-mi, cu zâmbetul pe buze, că „au fost înlocuite cu rucola”. Bine, mai, băiatule, dar dacă am alergie la rucola? Nu e politicos şi normal să anunţi asta, înainte de a aduce farfuria la masă? În aceeaşi măsură consider că e vinovat şi bucătarul, aşa că, din cauza asta, primesc un mare minus.
Sosul dutch este, de fapt, o maioneză diluată
Dutch, sosul care însoțește „cozile de creveţi înveliţi în dovlecei”, este nimic mai mult decât o maioneză diluată. Una dulceagă. Aş fi preferat un real sos dutch, care are în compoziţie şi zeamă de lămâie, muştar, frunze de coriandru, puţină nucşoară pentru aromă, puţin praf de chilli, plus o idee de oţet din vin. Ar fi dat cu totul alt gust creveţilor. Dar m-am mulţumit cu faptul că era frumos aranjată farfuria şi măcar vizual m-a încântat! Atât de mult, încât a doua zi am hotărât să comand acelaşi fel de mâncare. Mare greşeală!!! Farfuria nu mai arăta la fel: dovleceii păreau pur şi simplu trântiţi acolo, ca să fie, creveţii erau cu doi mai puţini la număr şi lipseau chiar şi părţi din decorul farfuriei zilei anterioare. Normal este ca orice fel de mâncare să respecte un standard. Dacă azi e într-un fel, mâine să fie la fel sau măcar mai bun, nicidecum mai rău.
Brânza feta, învelită în susan, este un aperitiv care merită încercat, pentru că grație simplității lui, nu prea au cum să dea greş cu acest preparat. La fel şi cu salata de fructe. Fructe proaspete, neoxidate și diverse, selecția e destul de bogată.
Coq au vin este un preparat care ar avea toate şansele să spele păcatele celorlalte greşeli, dacă legumele care îl însoţesc nu ar fi mult prea fierte.
Micul dejun nu excelează prin ceva anume, dar nici nu i-am putut găsi un defect. Ai de unde alege, ceea ce este plăcut pentru cei îndrăgostiţi de această masă a zilei. Aş sugera, totuşi, să înlocuiască zacusca – nu era deloc bună. Chiar deloc!
Cât privește lista de vinuri, nu am văzut-o la nici una dintre mese şi tind să cred că este un secret păzit de ospătari cu preţul vieţii, pe care îl dezvăluie prin cine ştie ce miracol!
Voi ce hotel și ce restaurant îmi recomandaţi la Iaşi, pentru următoarea mea oprire în oraşul literaturii române?
UPDATE:
Am fost din nou la restaurantul Hotellui Traian din Iași. Ei bine, am comandat acelaşi fel de mâncare: creveţi în mantie de zucchini serviţi cu sos olandez, porție total diferită la gramaj (în prima poză sunt şapte creveţi, în următoarele două câte cinci), alt aranjament în farfurie (prima farfurie arată excelent, a doua – ca şi cum s-a bălegat o vacă în drum spre casă, şi a treia arată în cel mai comunist mod posibil, pare că bucătarul are cel puţin 70 de ani şi lucrează pe stilul tinereţii sale)! Curiozitate maximă în ceea ce priveşte a patra comandă a aceluiaşi fel de mâncare!
P.S. Am cerut să vorbesc cu bucătarul doar pentru satisfacţia mea, dorind să-i arăt pozele de la comenzile anterioare; după ce ospătarul a intrat în bucătărie să-l cheme, la întoarcere mi-a spus că nu există nimeni cu care să pot vorbi (bucătăria la Traian funcţionează cu spiriduși invizibili, deci), deoarece bucătăreasa-şefă nu era la muncă în acea zi. Ce să spun? Am aflat că e o „ea” şi poate asta explică tot: o fi femeia obosită de acasă, normal că nu mai are putere să aranjeze creveţii la fel în farfurie şi să păstreze o constanță în bucătăria ei de la serviciu.
P.S. 2 Doar ambiţia m-a făcut să comand acest fel de mâncare pentru a treia oară, şi tot ambiţia mă va face să-l comand şi a patra oară. Doar ca să văd în ce fel mă va surprinde spiriduşul din bucătărie la ultima comandă de la restaurantul Hotelului Traian din Iaşi.
Restaurant Traian
Foto: Hotel Traian, LaRevista.ro
Semnat de Ratatouille
In primul rand, da, e ceva schimbat in articolul asta… Nu stiu sa spun acum exact ce, dar simt un alt aer. Si cred ca nu mi se pare.
In al doilea rand, da, are dreptate „criticul”, e prafoasa atmosfera la Traian. Si mancarea cam la fel. Depinde foarte mult de norocul pe care il ai cu bucatarul de serviciu, caci ospatarii sunt acolo de cand a fost dat in folosinta restaurantul, cred, si probabil ca nu o sa ii dea nimeni la o parte pana in ziua cand se vor pensiona.
In sfarsit am ceva satisfactie citind cuvintele tale! Sper sa creasca de la articol la articol! Multumesc!
Mie imi plac toate articolele lui Ratatouille de pana acum! Mi se pare haios stilul, chiar daca e foarte serios atunci cand critica 🙂 Sunt o mare gurmanda si eu si ador sa mananc in oras si sa testez locuri noi, iar rubrica asta chiar ma ajuta in alegerile pe care le fac! Merci, Ratatouille!
Ma bucur mult, Andreea! Si sper sa fiu de folos si de acum inainte! Sa ai pofta!
Buna, Ratatouille,
Urmaresc cu suficient interes cronicile tale culinare, imi place ca exista diversitate insa ai un cusur, care-ti sare in ochi destul de repede: vrei aproape cu orice pret sa gasesti un neajuns localului vizitat, oricat de mic. Chiar si in cazul Lagunei Verde, un loc pe care il apreciezi vadit, ai tinut sa faci o observatie negativa. Ma rog, este bine sa existe simt critic, si nu e deloc ok cand se fac gafe in servire, cand nu se respecta meniul iar clientul nu e anuntat (bile negre!), insa din experienta mea in tara si in afara exista putine restaurante/baruri/cofetarii/ouburi unde sa fie totul absolut impecabil, de la A la Z; iari daca revii intr-un loc cu siguranta, in timp, poti face comparatii dezavantajoase. Cred ca in general e multumitor atunci cand mancarea e savuroasa, servirea nu lasa de dorit, clientul nu asteapta; iar daca si ambientul este unul special, deja pot spune chapeau!
Legat de restaurantul Traian ar fi fost de remarcat ca designul interior este unul deosebit atat in hotel, cat si in restaurant, cu aer de epoca, iar arhitectul care l-a proiectat a fost chiar Gustave Eiffel. Pacat ca personalul e invechit, in stilul tipic romanesc.
Daca ar fi sa fac o sugestie de eating place, daca mai vii prin Iasi, e restaurantul Boltile Domnesti din complexul Palas.
Sunt foarte multe locuri carora nu le
Gasesc nici un cusur. Cred cu tarie in critica constructiva! Poate din acest motiv arat ceea ce poate fi imbunatatit la un restaurant.
Eu nu am vorbit deloc despre interiorul hotelului, care este unul deosebit. Si nici nu imi este straina istoria constructiei, arhitectura sau alte detalii legate de acest hotel frumos. Insa restaurantul, ca local – trebuie sa recunoastem ca este cam … prafuit!! Nu arhitectura deranjeaza, din contra, ii da un aer minunat! Deranjeaza delasarea aceasta a ospatarilor, deranjeaza vechiul si neintretinerea locului. Una e sa fie totul ca la sfarsitul anilor 1800, caci din 1882 dateaza contructia si alta e sa arate ca la 1960.
Am mai incercat in Iasi un restaurant foarte frumos ca locatie, cu mancare buna, insa trebuie sa mai fac o vizita macar, preferabil doua. Nu scriu niciodata dupa doar o singura vizita. Mereu merg macar de doua ori, pe cat posibil trei, mereu in compania catorva peieteni, pentru a putea vedea cat mai multe feluri de mancare.
Multumesc pentru cuvinte, ma ajuta mult!
De acord cu observatiile despre spritul invechit, reminiscentele „comuniste” din servire inca exista. E pacat, dar ma tem ca n-o sa dispara cu una cu doua, nici dupa 2 decenii nu au disparut… Stiu un loc foarte fain in Iasi, legat de Creanga si Eminescu (e drept n-am mai fost de mult pe-acolo!) unde se manca bine si ieftin, bucatarie traditionala. Ei, era un chelner pe care l-am prins de 2 ori punand bauturi din burta pe nota de plata! Inchipuie-ti ca se scuza cu un aer foarte degajat, la intrebarile noastre, si cam asta era. Prima data m-a deranjat, apoi m-a amuzat incidentul…dar vazand personalul de acolo, am inteles ca e greu sa ceri standarde cine-stie-cum de la niste oameni care fac meseria asta de cel putin 10-15 ani, s-au obisnuit intr-un fel si nici salariile nu-s grozave. E loc de mult mai bine!
Asadar, asteptam degustarile viitoare.. Bafta!
Draga mea, pr banii mei nu pot sa accept nici un compromis, rabat dau otice fel de scuza pt lipsa educatiei si a consideratiei fata de client. Asa ca voi evita orice loc unde intalnesc asa ceva sau pretentiile nu imi sunt satisfacute.
P.S. Tocmai sunt intr-un loc unde mancarea e fabuloasa!!