Roxana Iliescu, pe care de astăzi o veți putea vedea la TVR 2, ne-a povestit – într-un exercițiu al amintirii la care am provocat-o – care au fost cele mai fericite cinci momente din viața ei, de la cel mai recent, la cel mai îndepărtat.
- Momentul în care am urcat pe primul podium sportiv din viaţa mea, cel al Concursului de Înot Masters organizat la Reşita. N-am fost niciodată o sportivă învederată, abia în urmă cu trei ani şi jumătate am început să practic sistematic gimnastică de remodelare cu Profa Luminiţa Nicolescu. Probabil că acela a fost pre-momentul în care corpul meu mi-a arătat că poate să facă mult mai multe lucruri decât îl lasa să creadă comoditatea mea. Iar de câteva luni, de când am început o relaţie cu un fost înotător, am căzut într-o admiraţie profundă faţă de un clubul de înot Masters (adică de sportivi de peste 25 de ani), care adună foşti înotători din toată ţara şi chiar de peste hotare şi merg împreună la competiţii peste tot. Am fost împreună cu cei de la Tribeach în Olanda, la Campionatele Europene de Înot Masters, şi acolo m-am hotărât! Vreau şi eu! Deşi, la primele tentative de a înota în open waters, am înotat doar ce ştiam, bras, fără scufundare. Colegii din club m-au încurajat şi m-au înscris, pe mine şi pe o altă iubită non-sportivă a unui foarte bun înotător, în concursul de la Reşita. Ne-am distrat amândouă, intrând la pregătiri cu două colace uriaşe, ca să avertizăm că suntem novice. Dar se pare că orele de antrenament şi-au făcut efectul şi, pe categoria noastră de vârstă, am luat amândouă medalii. Ba chiar şi de aur.Am reuşit de asemenea să „corup” o colegă de breaslă, pe Raluca Tamaş de la revista Viva, asta după ce am descoperit că a absolvit liceul sportiv, la secţia Înot. Ea s-a întors de acolo cu timpi mult mai performanţi şi o mare doză de entuziasm faţă de pasiunea adolescenţei. Tot acolo am făcut o ştafetă împreună cu iubitul meu, evident, oprindu-ne în momentul „predării” ştafetei să ne sărutăm cum se cuvine. Dar poate cel mai emoţionant moment a fost unul total neaşteptat, respectiv ştafeta celor două generaţii, de care nu ştiam. Iar fiica mea cea mare, şi ea proaspăt iniţiată în tainele înotului, încurajată de antrenoarea ei, fosta campioană olimpică Anca Pătrășcoiu (şi ea membră Tribeach), a spus că vrea să participăm. Să-mi aştept copilul la capătul bazinului, ca să preiau de la ea ştafeta şi să ne luptăm fiecare pentru un timp mai bun, a fost poate cel mai copleşitor şi mai… sudant moment din relaţia noastră mamă-fiică de până acum.
- La capitolul cel mai romantic episod din ultima perioadă aş încadra un gest extrem de simplu, dar supereficient în a-mi înmuia genunchii. Eram în aeroportul din Amsterdam cu iubitul meu şi ne „clăteam” ochii prin duty free, fiecare cu ce-i plăcea. El la electronice, eu la delicatese. Eram prinsă în analiza multiplelor feluri de brânză olandeză, care mai de care mai apetisantă, când, în întregul sistem de sonorizare al imensului duty free am auzit acordurile uneia dintre melodiile mele preferate, „Când zâmbeşti”, compusă de Cornel Ilie şi interpretată de idolul adolescenţei mele, Gabriel Cotabiţă. Vă daţi seama ce senzaţie de „dusă cu pluta” am avut? Gabriel Cotabiţă cântând în Aeroportul din Amsterdam?!! Neuronii mei au început să se ciocnească haotic prin tot felul de colțuri – poate au dat cu praf de marihuana prin brânzeturi şi visez; poate melodia a ajuns hit internaţional, şi noi nu ştim încă nimic; poate …poate… Habar n-am… Poate pur şi simplu iubitului meu i s-a făcut dor de mine şi, în loc să mă strige prin magazin, şi-a cuplat telefonul la cea mai performantă boxa portabilă din oferta duty free-ului şi mi-a dedicat ceva ce ştia că mă va aduce la el ca teleghidată… Săptămâni în şir m-am gândit la cât de mult pot conta gesturile simple, care nu costă nimic, decât un bob de bună intenţie.
- Daca vorbim însă de cel mai inedit moment din ultima vreme, clar de tot se detaşează ziua de 7 februarie a acestui an, când am prezentat lansarea în România a celui mai nou model Ferrari, alături de pilotul de formula 1 Gianfranco Fisichella. Emoţiile trăite atât la bordul bolidului sub îndrumarea unuia dintre cei mai buni piloţi Ferrari, cât şi interviul pe care l-am luat soţilor Fisichella mi-au rămas în suflet până acum! Am descoperit atunci una dintre cele mai frumoase familii ever, cu trei copii frumoşi şi o dragoste ca-n poveşti!
- Nașterea primei mele fete a fost, fără doar şi poate, cel mai magic moment din viaţa mea. Când mi-au pus în braţe boțul acela mic, negru şi cu păr, care automat s-a întins spre sânul meu, am simţit că renaşte în mine un instinct de care nu eram conştientă, dar care mă copleşea. Nu mai puteam să mă ascund după Lasa că merge şi aşa! Sau lasă că dacă n-am făcut ieri, fac azi. Dacă nu se rezolvă de la sine. Am înţeles că, la 27 de ani, a început un nou volum al vieţii mele. Acela de mamă de Teresa… Total dependentă de mine, dar totuşi cu destinul ei, karma ei… M-a cuprins un val de responsabilitate combinat cu teamă, ba chiar cu panică. Apoi a venit bucuria nespusă de a fi adus pe lume o nouă viaţă. Şi nimic n-a mai fost la fel.
- Apariţia primei reviste Salut cu numele meu în ea, în chip de scriitor (nu eram încă ziaristă, aveam doar 14 ani şi scrisesem un text umoristic, aproape un pamflet), m-a făcut să dorm în acea noapte cu revista în braţe. Şi mă trezeam din când în când şi mă uitam să văd dacă într-adevăr acel articol a apărut şi că nu e doar un vis. Eu mă pregăteam atunci pentru Academia de Teatru şi Film. Întâlnirea cu lumea ziaristicii a fost însă dragoste la prima vedere. Mi s-a potrivit mănuşă. Abia ceva ani mai târziu mi-am citit horoscopul şi am văzut că Gemenii sunt comunicatorii zodiacului şi că două meserii le sunt în sânge – ziaristica şi avocatura. Din punctul meu de vedere, ziaristul trebuie să fie un avocat din oficiu al celor care nu ştiu să-şi exprime ofurile. Deci, mulţumesc din tot sufletul, George Mihăiță!
De astăzi, o puteți urmări pe Roxana în cadrul emisiunii „M Magazin”, unde vă va ține la curent cu noutățile din lumea mondenă. „De luni, în cadrul emisiunii M Magazin de pe TVR 2, debutează rubrica Lumea Roxanei, realizată în întregime de mine, în cadrul căreia vreau să prezint lumea în care am crescut de la 14 ani, când am fost cooptata de George Mihăiță la revista Salut, adică lumea mondenă, aşa cum este ea. Nu pe post de exemplu, ci de oglindă. A societăţii”, ne-a declarat jurnalista.