Multe diferențe am observat, între noi și americani, de când m-am mutat în țara lor. V-am povestit despre câteva dintre ele și probabil că o să le mai tot observ și-o să vă țin la curent, că am văzut că vă place. 🙂 Bun, acum să vă întreb: voi vă aerisiți casa în fiecare zi? Apoi, dacă faceți ceva de mâncare și mirosul din bucătărie se împrăștie în toată locuința, vă trece prin minte să deschideți un geam sau o ușă? Da? Ei, bine…
Americanii nu fac asta. Cel puțin, nu cei pe care-i cunosc eu. Iar dacă te gândești să o faci tu, în casa lor, se uită la tine de parcă ai fi înnebunit. Aerul condiționat, în toate casele în care am intrat aici, e pornit 365 de zile din an. Nici măcar în sezoanele calde, când temperaturile de afară ți-ar permite să stai ziua întreagă cu ferestrele deschise și să mai și economisești electricitate, ei nu opresc aerul condiționat. Nici când gătesc, iar miresmele mâncării se simt și la vecini, nu-și fac probleme și nu deschid geamul. E adevărat, aproape orice locuință e dotată cu o hotă eficientă, cum sunt astea de aici, dar chiar și așa, eu tot simt nevoia de aer curat în timp ce fac de mâncare și mai ales după ce termin de gătit. Aici găsiți eletrocasnice utile pe la casa omului, că tot vorbim de gătit.
Era februarie când l-am vizitat prima oară pe Paul. Locuia într-un apartament frumos din Atlanta – apropo, aici toate casele sunt atât de frumoase, pe afară și pe dinăuntru, că ți-e mai mare dragul să intri și să stai în ele. A doua zi, când m-am trezit, m-am dus direct spre ușa de la balcon și am deschis-o larg, să aerisesc – bineînțeles, nu? Haha, să fi văzut fața lui Paul când a venit! 😨 El e un tip foarte diplomat, așa că și-a înfrânat consternarea, dar m-a întrebat, pe un ton încurcat: „Ți-e rece? Să închid ușa…?” „Nu”, zic, „las-o așa, să se mai aerisească puțin!”. Omul m-a lăsat în pace, dar mai târziu mi-a explicat că la ei, lucrul ăsta nu se întâmplă. Nimeni nu stă cu ușile deschise, asta e considerată o chestie bizară, iar geamurile se deschid doar uneori, când e plăcut afară, dar nu se lasă mult timp așa. „Bine, și când gătiți și miroase a mâncare în casă, nu deschideți o sursă spre aer curat?” Paul a ridicat din umeri…
Am tot vorbit cu el despre asta. I-am explicat de ce oamenii ar trebui să deschidă o fereastră imediat cum se trezesc, să inspire altceva decât aerul stătut din casă și să-l înlocuiască cu altul nou. I-am povestit că, într-una dintre cărțile din care învățam în clasele primare, când abia știam să scriem, erau niște ilustrații cu un băiețel care se trezea dimineața, deschidea fereastra și făcea câteva exerciții ușoare, să-și dezmorțească corpul după somn, după care se spăla pe dinți. Dar primul lucru pe care-l făcea era să deschidă geamul, fie vară, fie iarnă! Și că una dintre marile mele plăceri tocmai asta e – înainte să mă spăl, înainte să pun de cafea, de când mă știu, primul lucru, dimineața, deschid geamul sau ușa spre balcon. Nimic nu mă bucură mai mult decât o briză de aer proaspăt, așa poluat cum o fi!
Am mai stat de vorbă cu câțiva oameni despre obiceiul ăsta, curiozitatea m-a împins să aflu care-i treaba – de ce nu-și aerisesc oamenii casele? În primul rând, asta e cutuma culturală, să-i zicem, iar apoi, principalul motiv e că nu vor să risipească energie. Își setează aerul condiționat pe o anumită temperatură, iar dacă deschid geamul și toată arșița/frigul intră în casă, aparatele consumă mult mai mult ca să restabilească temperatura. Pe mine, să vă spun drept, mă doare undeva de asta, că nu stau cu ușile deschise toată ziua, în plină iarnă sau caniculă. Cinci-zece minute nu cred că ne arde așa de tare la factură, iar dacă plătim un pic în plus, eu zic că merită. Casa miroase frumos, a proaspăt, și Paul s-a obișnuit cu ideea, ba chiar deschide el ușa când se trezește înaintea mea. Nu ne încurcăm cu geamuri, după cum vedeți, deschidem ușa, direct! 🙂
O să vă povestesc – într-un alt articol, că deja m-am lungit – de ce-mi plac așa de mult casele americane. Aerisite sau nu, fiecare după cum e învățat, sunt plăcute și te fac imediat să te simți acasă.
Semnat de Corina Stoica
Ati observat ca americanii nu au calorifere, iar aerul conditionat nu este ca si in Romania, adica sa recircule doar aerul din incapere? In America nu ai de ce sa deschizi geamurile pentru ca incalzirea se face cu aer cald suflat prin niste fante din podea/tavan sau pereti. La fel cu racirea. Tot timpul vine aer rece, proaspat, prin acele fante/grile. Aerul cald sau rece este filtrat inainte de a fi trimis in casa. Daca deschizi geamul, vin alergeni, fum, insecte.
Ei folosesc pe scara mult mai larga ventilatia cu ventilo-convectoare, se foloseste destul de des si la noi; aceeasi instalatie face caldura iarna si racoare vara, dar investitia initiala fiind ceva mai mare si necesitand in mod normal proiectare si executie dedicata a traseelor si niselor pt aparataj la construirea cladirii, nu prea are succes la clientii cu finante prea limitate si nivel de informare cel mult mediu. Hotelurile, centrele comerciale, cladirile de birouri au in standard acesta climatizare dar sunt destui care fac si locuinte cu ventilo-convectoare.
Au cele mai performante sisteme de racire/incalzire a aerului, dar eu vreau aer de afara, netrecut prin niciun filtru. Altfel, casa are un miros inchis, eu simt imediat cand intru intr-o incapere in care nu s-a aerisit de mult.
Funny ca fix acuma sunt in vizita in Atlanta. Foarte interesanta faza asta cu aerisitul. O sa stau sapt viitoare acasa la niste prieteni si o sa fiu atenta la asta 😀
Livia, chiar sunt curioasa de ce observi. 🙂 Vacanta placuta in Atlanta!
Chiar nu mi se pare necesar sa reușești ori de cate ori faci de mâncare. Dacă nu Iti place mirosul de friptura, de ce ai mai manca-o?
*sa aerisesti
Una e friptura, Andreea, sau snitelul sau ce mai gatesti, alta e mirosul pe care-l lasa in casa dupa ce le faci. Fiecare dupa cum ii place, eu nu suport sa stau in miros de prajeala, asa ca aerisesc cateva minute, dupa ce am terminat de gatit.
Detest mirosuri de mancare care intra in hainele lasate pe hol sau mai grav in camere cu usi deschise!!
Exact, Raul, de asta zic si eu ca nu inteleg. 🙂 Dar, ce sa faci, fiecare cu obiceiurile lui.