LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Am ochii aproape negri ai maică-mii și gura ei, nici prea-prea, nici foarte-foarte, se încadrează simetric în asimetria feței mele. Sprâncenele cred că sunt tot de la mama, la fel cum sunt pomeții bine conturați și picioarele, eheee, nu prea lungi… Părul l-am moștenit de la amândoi: mult, castaniu și în valuri. Doar nasul ăsta bizar n-am știut ani de zile de unde l-am luat, că nu semăna cu al nimănui din familie. Până într-o zi, când am dat peste o fotografie veche, cu bunicul din partea mamei – plecat cu o lună înainte să mă nasc – și am decoperit sursa.
De la mama am luat, pe lângă multe trăsături fizice, meticulozitatea și perfecționismul ei de Fecioară, dorința ușor compulsivă de a trăi în ordine și curățenie, ambiția nebună și încăpățânarea de a reuși, orice mi-aș propune. Nu mă prea las ușor!
Mi-ar fi plăcut să am ochii verzi ai lui taică-meu și osatura lui subțire, fină. N-a fost să fie, dar în schimb, cred că am luat de la el niște trăsături mai importante, care mi-au fost mult mai utile decât mi-ar fi fost ochii verzi. Urechea lui muzicală, de exemplu. N-am făcut carieră din ea, dar m-a ajutat enorm în pasiunea mea de a învăța limbi străine. Simțul lui artistic și felul lui de a trăi, ținând cu dinții de libertatea lui, ignorând cu o detașare de invidiat gura lumii și convențiile stupide. Și neclintirea în fața loviturilor sub centură ale vieții – pe asta am deprins-o de la amândoi și am început să mă gândesc, de curând, după ce fratele meu mi-a povestit câte ceva despre stoicism, că poate nu degeaba ne cheamă Stoica.
Am luat însă de la taică-meu și sângele fierbinte și o înclinație cam depresivă, de care sunt conștientă și încerc s-o corectez. Și pasiunea lui și a tuturor bărbaților de pe linie paternă de a fuma, despre care cred că e în mare parte moștenită genetic. Sper să nu împrumut și sfârșitul urât al lui tata, care a dispărut în cinci minute, după un violent atac de cord, la 66 de ani. Și nici sensibilitatea osoasă a maică-mii, care are spondiloză, de mulți ani, și un început de diabet.
Totuși, spre deosebire de părinții noștri, noi trăim într-o epocă mult mai preocupată de cum să nu se îmbolnăvească, nu de cum să se trateze după ce s-a îmbolnăvit. Nu vă imaginați că toată ziua mă gândesc la cum să trăiesc mai sănătos (fumez, da?), dar cred în câteva obiceiuri care, cel puțin până acum, mi-au făcut foarte bine și probabil o să le urmez toată viața. Le-am deprins instinctiv, fără să am nici un fel de bază științifică, dar tare mi-ar plăcea să fac niște analize genetice din care să aflu mai multe despre corpul meu. Ele există și-n România și-ți dezvăluie informații prețioase, care-ți pot prelungi viața și calitatea ei.
Omega-3, cu dus și-ntors
Tocmai pentru că societatea e atât de saturată de informații despre traiul sănătos, mi se pare că e din ce în ce mai confuză în privința asta. Și lucruri despre care experții strigă peste tot că sunt „bune” s-ar putea să nu fie bune pentru noi deloc. „Omega-3, de exemplu, ajută la scăderea nivelului de colesterol pentru unele persoane, dar, pentru altele, îl poate înrăutăți. Riscul poate fi unul mare: infarct miocardic sau accident vascular cerebral”. Știați asta? Nici eu, am aflat de pe site-ul My Body Guide, companie care cu asta se ocupă: îți studiază și interpretează moștenirea genetică și te ghidează să faci cele mai bune alegeri când vine vorba de alimentație și sport.
Testul se face simplu: primești un kit, recoltezi singur o probă de salivă și o trimiți la ei. Analiza se face într-un laborator din Austria, iar în termen de 30 de zile, primești rezultatele. Ele cuprind profilul tău genetic detaliat, un plan alimentar unic și o listă cu 900 de alimente și impactul lor asupra corpului tău. În plus, poți afla dacă ai intoleranțe (la gluten, lactoză și altele), dacă ai o predispoziție pentru diabet, Alzheimer, boli cardiovasculare sau de alt tip, și ce fel de sport ți se potrivește cel mai bine. Mi se pare foarte tentant să aflu toate astea, dacă aș fi în România, cu siguranță aș face testul. Se poate plăti și în rate, iar asta face lucrurile cu atât mai ușoare.
Voi cu cine semănați și ce ați moștenit de la ai voștri?
***
V-a plăcut acest articol? Abonați-vă LaRevista.ro și la pagina noastră de Facebook!
