Scurtă observație despre lapte (sau cum te poți prosti în două luni)

Când am venit prima oară în America și am gustat din laptele pe care-l găsești în magazinele de aici, mi-am zis că-i cea mai mare porcărie. Apă! Apă cu o urmă de aromă de lapte praf. Le-am spus tuturor americanilor pe care-i cunosc că au fost păcăliți o viață să cumpere o făcătură și că habar n-au ce gust are laptele adevărat.

Aseară, după aproape două luni de când sunt aici și de când m-am obișnuit cu lichidul ăsta semi-transparent numit „milk”, am gustat dintr-un pahar cu „lapte” american și-am zis: Hm… măi, da’ de fapt, laptele ăsta e OK, până la urmă. Și-apoi m-am scuturat de gândul ăsta și m-am speriat – primul pas spre prostire e când începi să uiți adevărul și să te obișnuiești cu minciuna.

Nu mai știu ce gust are laptele de acasă. În curând o să mă vedeți mâncând waffles de la Waffle House și spunând că sunt „OK”.

 ***

Urmăriți jurnalul meu american și pe Facebook, sub hashtag-ul #corinainamerica!

Semnat de Corina Stoica