Simona Tache, într-un interviu inedit, în care ne spune cum arată pentru ea o zi perfectă, care e amintirea ei despre sărăcie și marea ei extravaganță. În plus, autoarea Jurnalului roz de cazarmă își recunoaște viciul cel mai păcătos și ne dezvăluie ce ar fura dacă ar ști că niciodată nu va fi prinsă. Savurați!
Care sunt primele lucruri pe care le faci dimineaţa?
Înainte să mă dau jos din pat, dau o tură pe mail și pe Facebook, de pe telefon. Sunt o drogată, trebuie să îmi bag în vene doza matinală de internet. După aia, pun de un ceai verde cu iasomie, iar, mai nou, imediat după asta, fac exerciții pentru încălzirea coloanei, maică.
Cum arată scenariul unei zile perfecte?
O zi perfectă e o zi dintr-o vacanță urbană și presupune obligatoriu zeci de kilometri făcuți pe jos, plus minunății vizitate.
Ce înseamnă luxul pentru tine?
Să nu îmi număr banii de la o lună la alta, să nu aștept salariul, dacă vreau să îmi iau o rochiță sau să-mi schimb telefonul, să pot să iau oricând un bilet de avion pentru un citybreak. Doar atât. Nu mașină șmecheră, nu Louis Vuittoane, nu fițe.
Dar sărăcia?
Să îți drămuiești banii ca să poți să-ți iei tampoane. Dar asta e amintirea mea despre sărăcie, nici nu îndrăznesc să mă gândesc la adevărata sărăcie, că mi se face rușine de răspunsul pe care l-am dat.
Care crezi că este cel mai mare mit despre jurnaliști?
Că ar trebui să fie eroi. Dacă ar fi să plasez răspunsul în ziua de azi și în România… mai bine nu mai răspund.
Dacă ar fi să poți avea succes într-o altă profesie, pe care ai alege-o?
Psiholog. Coincidența – hahaha! – face că îmi și dau anul ăsta licența în acest domeniu, după care o să urmeze și un master.
Ce te enervează cel mai mult la oameni?
Lipsa de empatie.
Care crezi că e cea mai bună idee pe care ai avut-o vreodată?
Să mă căsătoresc cu Nic.
Și care s-a dovedit a fi cel mai prostesc lucru pe care l-ai făcut până acum?
Sunt atât de multe că nici n-aș putea să aleg.
Dacă ar fi să dai timpul înapoi, în ce moment al vieţii tale ai vrea să te opreşti? Ai schimba ceva?
M-aș opri chiar la perioada asta, de-acum, cred, dar, de schimbat, mi-aș dori să schimb niște lucruri care nu stau în puterea mea. Așa că, probabil, nu aș reuși să schimb nimic. Dar aș încerca, totuși.
Care este forma de artă care te emoţionează cel mai mult?
Literatura. Și cea de-a șaptea artă, normal.
Trei obiecte fără de care viaţa ţi-ar fi mai grea:
Laptop, telefon, router.
Care e cel mai mare viciu al tău?
Internetul.
Dacă ai putea fura ceva fără să fii prinsă, ce ai fura?
Aș fura toți banii furați de politicienii români și i-aș returna posesorului de drept: vistieria statului. Adică mie, ție și tuturor românilor.
Ce e grozav în faptul că ești Simona Tache?
Faptul că m-am obișnuit atât de tare cu mine și mă cunosc atât de bine, încât mi-ar fi foarte greu să o iau de la capăt fiind altcineva.
Care e cea mai mare dezamăgire a ta?
Că nu am știut niște lucruri importante despre mine la 20 de ani.
Care ar fi o secvență de film pe care o consideri genială?
Secvența din Pulp Fiction în care ăia doi, Vincent și Jules, curăță de sânge și creieri împrăștiați mașina pe care o împrumutaseră de la prietenul lor, Jimmie, și pe care o murdăriseră împușcându-l pe unul. Doi ucigași cu sânge rece se ciondănesc în timp ce își fac curățenie la „locul de muncă”, motivul ciondănelii fiind că sunt absolut terorizați de faptul că se va întoarce Bonnie, soția lui Jimmie, și îi va căsăpi și pe ei și pe bărba’su, când va vedea în ce hal arată mașina.
Ce regreţi cel mai mult în ce priveşte viaţa ta sentimentală?
Mi se pare mai interesant să-ți povestesc ce mi-a zis mamaie, acum câțiva ani, că regretă. Că s-a măritat repede cu tataie (nota mea: un om de treabă din Bărăgan, care s-a purtat impecabil cu ea, n-a băut, n-a curvăsărit prin sat și nu a lovit-o niciodată), în loc să mai fi așteptat, poate o lua cineva de la București și avea și ea altă viață. Eu nu regret nimic, chiar dacă nu m-am măritat cu unul de la București, ci cu unul de la Bacău, hahahahaaaa…
În ce te-ai costuma dacă ai merge la un bal mascat?
În ceva simplu, frumos și discret, nu-mi place să mă dau în spectacol. O rochie stil anii ’20 sau pe-acolo.
Care a fost cel mai dificil moment din cariera ta?
Ultimii patru ani de prizonierat dintr-un job care a durat în total vreo opt ani. Mi-a fost tare greu să mă smulg, fiindcă era o fundătură, era un drum care nu mai ducea nicăieri, dar după aia am avut grijă să nu mă mai împotmolesc niciodată în fundături.
Care e calitatea pe care o admiri cel mai mult la un bărbat?
Sunt două: Inteligența și bunătatea.
Care e calitatea pe care o admiri cel mai mult la o femeie?
Tot inteligența și bunătatea.
Care e cel mai prețios secret de frumusețe pe care l-ai descoperit până acum?
Că un păr frumos aranjat te poate scoate dintr-o stare proastă, însă nu e un secret, e ceva ce știe toată lumea.
Cum îți bei cafeaua?
Neagră și fără zahăr. Dar o beau doar când ies, e răsfățul meu „de oraș”, acasă beau doar ceaiuri peste ceaiuri.
Care sunt plăcerile tale de zi cu zi?
Să mă gheruiesc cu pisica (în sensul că eu încerc s-o iubesc, iar ea mă gheruiește), să văd filme cu Nic, în timp ce el stă tolănit ca boierul, iar eu pedalez bicicleta eliptică, sau să mergem 10-15 kilometri pe jos, prin oraș.
Care sunt cele mai mari extravaganțe ale tale?
Nu prea sunt genul extravagant. E o extravaganță că nu scriu decât pe scule Apple?
Privind la viaţa ta din afară, acum, ce sfat ţi-ai da?
Să pierd mai puțin timp pe internet. Mi-l dau și dinăuntrul vieții mele, nu doar din afară, dar nu prea îl ascult.
Când închizi ochii şi te gândeşti la viitor, ce vezi?
Refuz să fac asta.
Descrie Paradisul.
Nu cred în el.
Ce faci în fiecare seară înainte să adormi?
Îmi listez în minte lucrurile bune care mi-au marcat ziua. E un exercițiu care mie îmi face bine și pe care îl recomand.
***
Pe Simona Tache o puteți citi pe blogul ei, Jurnal roz de cazarmă, și în săptămânalul „Cațavencii”. O puteți urmări și pe pagina ei de Facebook. Jurnalista este autoarea a două cărți best-seller, scrise împreună cu Mihai Radu și apărute la Editura TREI: „Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut” și „Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor”.
Semnat de Corina Stoica
Un comentariu
Pingback: Simona Tache - Ce aș fura, dacă aș ști că nu voi fi prinsă - Simona Tache