Două fragmente din volumul „Solenoid”, de Mircea Cărtărescu, trimise de cititoarea noastră Jeni Plosceanu:
„Căci ar fi fost şi este înspăimântător să-nţeleg că, da, peste tot sunt semne care mi se adresează, că ele strigă după descifrare, dar că mintea mea nu e în stare să le lege într-o coerență, necum într-un tunel sau într-o evadare. Nu am trăit degeaba, îmi spun în fiecare clipă a vieţii mele, fiindcă n-am ajuns scriitor, fiindcă sunt un biet profesor de română, fiindcă n-am nici familie, nici avere, nici o noimă pe lume, sau fiindcă trăiesc şi am să mor printre ruine, în cel mai trist oraş de pe faţa pământului. Ci pentru că mi s-a pus o întrebare la care n-am aflat răspunsul, pentru că am cerut şi nu mi s-a dat, am bătut şi nu mi s-a deschis, am căutat şi nu am găsit. Iată ratarea care mă înspăimântă.”
***
„Orice vis e un mesaj, o chemare, un portal. Orice vis îţi pune cu stăruinţă o întrebare. Nu-l înţelegi dacă i-ai dat o interpretare, ci numai dacă i-ai răspuns. Întotdeauna când te-ai auzit chemat pe nume, nu ezită să răspunzi: Aici sunt, Doamne!”
***
Volumul „Solenoid”, de Mircea Cărtărescu, a apărut la Editura Humanitas și poate fi comandat și la librăria online Libris.
Semnat de LaRevista.ro