LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Este cea mai cunoscută fotografie a lui Robert Doisneau și una dintre cele mai romantice imagini pe care le-am întâlnit vreodată. Un cuplu de tineri se sărută în mers, pe o stradă populată din Paris, părând cu totul desprinși de lumea din jur și suspendați pentru un moment în propria lor realitate. „Le baiser de l’hôtel de ville”/„Sărutul din fața primăriei” are și o poveste demnă de spus.
Opera emblematică a lui Doisneau a fost realizată la cerința revista LIFE, care îl angajase pe artist să lucreze la un fotoreportaj simbolizând romantismul în Paris. „Pe vremea aceea, revistele americane erau foarte interesate de povești din Paris, mai ales de cele care ilustrau viața străzii, unde oamenii se comportau mult mai liber decât oriunde în America. Nici măcar la New York cuplurile nu se sărutau pe atunci în public, în nici un caz cu asemenea abandon și lejeritate”, a povestit una dintre fiicele lui Doisneau, Francine Deroudille.
Imaginea a apărut în ediția de 12 iunie 1950 a revistei LIFE, dar apoi a rămas în arhiva autorului vreme de mai bine de 30 de ani, până când acesta a cedat drepturile de publicare în masă, în 1986. Cadrul a fost multiplicat în peste 500.000 de postere și 400.000 de cărți poștale, stârnind astfel nu doar curiozitatea oamenilor în privința identității cuplului, ci și dorința unora de a se alege cu un câștig de pe urma notorității fotografiei.
Dat în judecată pentru încălcarea dreptului la imagine
În anii ’80, Denise și Jean-Louis Lavergne, foști actori, l-au contactat pe Doisneau, spunându-i că s-au recunoscut în imagine. Fotograful s-a întâlnit cu cei doi soți, însă n-a avut puterea să le spună că nu ei fuseseră cei surprinși de aparat. „N-am vrut să le spulber iluziile”, ar fi explicat Doisneau, care ascundea, de fapt, și un alt secret. Câțiva ani mai târziu, însă, cuplul s-a hotărât să-l dea în judecată pe artist, pentru că „i-a fotografiat, fără acordul lor, în timp ce făceau cumpărături în fața primăriei din Paris”. Familia a cerut o despăgubire de 93.000 de dolari, în 1993, motivând că Doisneau le-ar fi încălcat dreptul la imagine.
Procesul a ajuns în presă și la urechile adevăraților protagoniști ai „Sărutului”, Françoise Delbart și Jacques Carteaud. Aflând că un alt cuplu pretinde că ar fi subiectul fotografiei, Françoise Delbart s-a înfuriat și a decis să reacționeze. „Mi s-a părut prea mult faptul că cineva îmi uzurpa identitatea”, a spus ea. I-a cerut imediat lui Doisneau să-i confirme în scris că ea și iubitul ei de atunci erau cei din imagine, iar când fotograful a refuzat, l-a dat ea însăși în judecată. A cerut despăgubiri în valoare de 18.000 de dolari, plus un procent din suma pe care artistul o încasa constant pentru drepturile de proprietate intelectuală.
„Sărutul” a fost, de fapt, regizat
Dus în instanță de cele două cupluri, Robert Doisneau s-a văzut nevoit să recunoască un lucru care probabil ar fi rămas, altfel, secret pentru totdeauna: „Sărutul” a fost, de fapt, regizat. Era un detaliu pe care Doisneau îl păstrase până atunci pentru el, iar revelarea lui a văzut-o ca pe un mare compromis de imagine, artistul fiind cunoscut mai ales pentru fotografia spontană, realizată deseori pe stradă, care surprindea poetic micile și marile întâmplări ale vieții.
Un alt sărut marca Doisneau: Paris, 1950
Inițial, a povestit Doisneau, când i-a observat sărutându-se pe Françoise și iubitul ei, într-o cafenea, n-a îndrăznit să-i fotografieze, gândindu-se că „oameni ca aceștia, care se sărutau în public, formau rareori cupluri legitime”. Françoise Delbart a adăugat: „Ne-a spus că suntem fermecători și ne-a întrebat dacă vrem să ne mai sărutăm o dată, în fața camerei. Nu ne-a deranjat. Eram obișnuiți să ne sărutăm”. Cuplul s-a întâlnit apoi din nou cu Doisneau și i-a pozat la Place de la Concorde, pe Rue de Rivoli, iar apoi, în fața primăriei din Paris (n.r. Hôtel de Ville nu este, de fapt, un hotel, cum mulți sunt derutați să creadă, ci în franceză înseamnă „primărie”).
Fotograful a câștigat ambele procese
Instanța franceză a respins, până la urmă, ambele procese deschise împotriva lui Robert Doisneau, motivând acțiunile ca neîntemeiate. Femeile nu aveau, de fapt, nici o dovadă concretă, iar fotografia nu oferea nici ea date concludente în privința identității cuplului.
Totuși, Françoise Delbart a avut un avantaj substanțial: după ședința foto cu Doisneau, a primit un print original al „Sărutului”, cu ștampila și semnătura fotografului. În aprilie 2005, Françoise a vândut imaginea la o licitație, unui colecționar suedez, pentru suma de 155.000 de euro. „O văd acum ca pe o fotografie care n-ar fi trebuit niciodată să existe. De aceea vreau să scap de ea”, și-a motivat ea gestul.
Bărbatul din imagine s-a dezis de proces
Singurul care s-a distanțat de acțiunile în instanță și de orice scandal pe această temă a fost bărbatul din fotografie, Jacques Carteaud, care s-a despărțit de Françoise Delbart (ulterior, căsătorită Bornet) la nouă luni după întâlnirea cu Doisneau. Carteaud a refuzat să-l dea în judecată pe fotograf, spunând că momentul pe care acesta l-a imortalizat „îi amintește de o poveste frumoasă de dragoste, din acelea pe care le trăiești când ești tânăr… Este un suvenir frumos și o fotografie foarte frumoasă. Restul e praf pe care îl va sufla vântul”.
La momentul „Sărutului din fața primăriei”, Françoise Delbart avea 20 de ani, iar Jacques Carteaud avea 23. Amândoi își doreau să devină actori. Doar ea a urmat o carieră în domeniu, în timp ce el a devenit producător de vinuri.
Doisneau „a murit de tristețe”
Robert Doisneau a fost unul dintre cei mai importanți fotografi ai lumii, parte din elita curentului umanist și – alături de Henri Cartier-Bresson – un pionier al fotojurnalismului. Imaginile lui vii și pe alocuri ironice, faptul că surprindea cu spontaneitate jocurile copiilor sau momentele inedite petrecute pe străzile și în cafenelele pariziene, ochiul lui pentru nevăzutul aflat la vedere – toate l-au confirmat drept un cronicar plin de suflet al vieții cotidiene. „Minunile ei mă animă. Nici un regizor de film nu poate aranja imprevizibilul pe care-l întâlnești pe stradă”, a spus artistul.
Paris, 1934
Tocmai pentru că marca lui era spontaneitatea, pentru Doisneau a fost o lovitură faptul că a trebuit să recunoască public regia din spatele „Sărutului din fața primăriei”. Apoi, întreaga tevatură a proceselor l-a supărat enorm, a dezvăluit mai târziu fiica lui Annette, care i-a fost și asistentă vreme de 15 ani. La asta s-a adăugat faptul că soția lui, Pierrette, a murit în 1993, chiar anul proceselor. Pe atunci, Doisneau suferise deja un triplu bypass cardiac și avea pancreatită acută. A murit la șase luni după soția lui, pe 1 aprilie 1994, la vârsta de 81 de ani.
„Am câștigat în instanță, dar tata a fost profund șocat. A descoperit o lume a minciunilor, iar asta l-a rănit. Sărutul i-a distrus ultimii ani din viață. Mai puneți la socoteală și faptul că mama suferea de Alzheimer și de Parkinson, și cred că putem spune că a murit de tristețe”, a spus mai târziu Annette Doisneau.
Fotograful a trăit în sudul Parisului, în Gentilly, Val-de-Marne, Montrouge. Este înmormântat în cimitirul Raizeux, lângă soția sa. Fotografiile lui fac și azi înconjurul lumii.
SURSE:
International Center of Photography
Street Photography in the World
Fondation Henri Cartier-Bresson
***
V-a plăcut acest articol? Abonați-vă LaRevista.ro și la pagina noastră de Facebook!
Semnat de Corina Stoica
