„Șuncă pe pâine” amară, de Charles Bukowski

Motto: „Pentru toți tații”

Deopotrivă tristă și plină de umor, „Șuncă pe pâine” este povestea primilor ani de viață ai lui Charles Bukowski. Prin vocea fascinantului său alter-ego, Henry Chinaski, scriitorul american își amintește – ca pentru sine însuși, fără să-i pese nici de brutalitatea întâmplărilor, și cu atât mai puțin de cea a limbajului – adevărul despre anii copilăriei și ai adolescenței lui, în perioada Marii Crize și înainte de cel de-al Doilea Război Mondial.

Cartea este semi-autobiografică, dar temele ei majore au rădăcini în viața reală a lui Bukowski. Crescut de un tată sărit de pe fix, care-l snopește în bătaie cu precizie săptămânală, și de o mamă supusă și prea fricoasă ca să intervină și să-l apere, sărac și desfigurat de o formă gravă de acnee, nu e greu de înțeles de ce Henry „Hank” Chinaski devine un singuratic, cinic și sarcastic, un alienat, un inadaptat. Cu un asemenea start în viață, nu prea are încotro… Ca și Arturo Bandini, personajul prin care John Fante și-a povestit în cărți felii de viață, și Holden Caulfield, „copilul” lui J.D.Salinger, Henry Chinaski pur și simplu nu se descurcă printre oameni. Dacă Bandini visează la o zi în care va da lovitura ca scriitor și va putea trăi din asta pentru tot restul vieții, Holden mărturisește – într-una dintre cele mai frumoase metafore pe care le veți întâlni vreodată în literatură – că tot ce și-ar dori în viață ar fi să stea de veghe în lanul de secară, „să prindă copiii să nu cadă în prăpastie”.

La rândul său, Henry e total lipsit de ambiții lumești și nu-și dorește să devină cineva în viață, așa cum așteaptă de la el părinții și societatea. Mai mult, îl îngrozește faptul că ar trebui să facă ceva ca să fie primit în rândul oamenilor. „Voiam un loc în care să mă ascund, un loc în care să nu fie nevoie să faci nimic. Gândul de-a fi ceva nu numai că mă îngrozea, mă îmbolnăvea de-a binelea. Gândul de-a fi avocat, consilier, inginer sau ceva asemănător mi se părea imposibil. De-a mă însura, de-a face copii, de-a fi prins într-o structură familială. De-a merge undeva la muncă zi de zi şi de-a mă întoarce. Era imposibil. Să fac lucruri, lucruri simple, să iau parte la picnicurile în familie, la Crăciunuri, la sărbătorile de 4 Iulie, de Ziua Muncii, de Ziua Mamei… omul să năştea numai ca să îndure lucrurile astea şi apoi să moară? Preferam să fiu spălător de vase, să mă întorc singur într-o cămăruţă şi să beau până adorm.” Un anti-erou perfect. Cel puțin, a știut devreme că n-avea să fie la fel ca restul. Avea ori să (se) rateze total, ori să devină Charles Bukowski.

Deși povestea începe în Germania, acolo unde Bukowski s-a născut, cea mai mare parte a ei se petrece în Los Angeles, unde scriitorul a rămas tot restul vieții. Întreaga copilărie și pubertate i se desfășoară între o bătaie și o alta a tatălui său. De altfel, cartea este scrisă „pentru toți tații”, însă nu cred că, prin dedicația sa, Bukowski încearcă, cumva, să se scuze pentru omul care a devenit mai apoi, ci, mai degrabă, nu pare să mai dea doi bani pe asta… Ar fi, oricum, inutil.  

Încă virgin, dar deja fascinat de femei, descoperă masturbarea și alcoolul și decide că cel de-al doilea întrece, totuși, orice plăcere: „Niciodată nu mă mai simţisem aşa de bine. Era mai bine decât atunci când mă masturbam. Am trecut de la un butoi la altul. Era ceva magic. De ce nu-mi spusese nimeni? Cu asta, viaţa era minunată, un bărbat care bea era perfect, nu-l mai putea atinge nimic.”

Scrisul lui Bukowski e rece, detașat, vulgar și dur, lipsit de menajamente. Curajos. Profund original. Umorul, aproape mereu prezent, îmbracă realitatea lui Chinaski într-o dulceață amară ce o face mai lesne de mestecat. Pentru că, dacă romanul „Femei” mi s-a părut mai degrabă comic decât trist, în „Șuncă pe pâine” Henry e doar un copil care, din nefericire, cade în prăpastie, și nimeni nu-i acolo să-l prindă.

Puteți găsi cartea „Șuncă pe pâine”, și alte cărți de Charles Bukowski, la librăria online Libris, la preț redus.

Semnat de Corina Stoica