LaRevista.ro Priveste lumea altfel
Dacă mi-ar fi zis cineva, acum vreun an-doi, că o să plâng șiroaie de lacrimi ascultând melodia asta, m-aș fi prăpădit de râs! Mi-a apărut azi în newsfeed, postată de o prietenă de pe Facebook, și am dat play că eram curioasă s-o aud pe Delia cântând.
Am urmărit-o până la capăt și am cedat pe la jumătate, când mi s-a făcut un dor teribil de maică-mea și-am simțit că-mi lipsește ca și cum mi-ar lipsi o parte a corpului.
Nu știu cum trăiesc oamenii care și-au pierdut mamele, nu știu cum reușesc să învingă o lipsă ca asta, când e permanentă. La mine s-a împlinit de curând un an de când nu am văzut-o și e mai greu decât credeam să fiu așa departe de ea. N-a trecut niciodată, de când mi-a dat viață, atât de mult timp fără să ne vedem. Sper ca de acum să număr zilele, săptămânile, lunile, să nu mai număr anii.
