Veronica Stancu, despre ceainăria Infinitea: „Aici se întâmplă lucruri magice”

În vechiul și frumosul cartier Cotroceni din București, pe Str. Romniceanu, la nr. 7, găsești, de câțiva ani de zile, o oază de liniște și frumusețe: Ceainăria Infinitea. Timpul se oprește și agitația orașului încetează în momentul în care îi treci pragul: un decor din alte timpuri, ceaiuri bune și aromate, muzică ambientală, oameni drăguți… Pentru a cunoaște mai bine istoricul și specificul ceainăriei, am stat de vorbă cu Veronica Stancu, PR Manager-ul ceainăriei, care a răspuns cu bunăvoință întrebărilor noastre.

Ceainăria Infinitea mai poartă denumirea de „Salon de carte și ceai”. Doriți astfel să reînviați tradiția pierdută a vechilor saloane prin decoruri și atmosferă?

Aceasta a fost opțiunea proprietarului, a lui Andrei Breban, și prin faptul că în interior, în cel mai spațios salon, a ales să includă o bibliotecă impresionantă. Cu siguranță că își găsește corespondent în dezideratul acesta de salon de carte și ceai. Avem în bibliotecă titluri pentru toate gusturile: albume de artă, beletristică, literatură motivațională, biografii. Câteva colaborări cu edituri care aduc, din când în când, titluri recente, fac ca fondul nostru de carte să aibă noutate și prospețime. Arată exact ca biblioteca unei case, o bibliotecă personală.

Poate ar trebui să fie un spațiu de vânzare mai mare ca să poată fi și o librărie….

Da, sau, nu știu, să avem chiar un shop, la care ne gândim într-un viitor apropiat, dar o să punem cu siguranță accentul în special pe ceaiuri și, secundar, pe alte accesorii care se armonizează cu ceaiul. Cred că și cărțile vor fi printre ele (cartea ca accesoriu al ceaiului, am zis-o…). Și pentru că dragostea noastră de cărți e autentică, ne-am dorit foarte mult să organizăm un club de carte, și, iată, că, de un an de zile, suntem gazde și co-organizator al “Books, tea & more. Club de carte lunar”. Cât despre shop, am făcut deja primul pas și am început să vindem ceaiuri pentru acasă.

Voiam să te întreb și despre evenimentele pe care le găzduiți aici. Am văzut că mai organizați și concerte.

Da, am început concertele în vara anului 2012, în grădina de vară. Pentru că ne-am dorit continuitate, toamna, iarna și primăvara ne mutăm în interior, în salonul mare al ceinăriei, cu o capacitate mai redusă, dar atmosfera care se creează este cea a saloanelor de muzică și teatru de altădată.

Ce fel de muzică se ascultă la astfel de concerte?

Se cântă mai ales jazz, dar avem și blues, fado, bossa nova, muzică clasică. Dintre artiștii care vin cu drag la noi: Sorin Romanescu, Maria Răducanu, A.G. Weinberger, Alex Man, Viorica Pintilie, Cătălina Oana Beța, Ciprian Pop, Alexandru Olteanu, Albert Tajti, Hot Club de Bucharest, Soul Serenade.

Mai au oamenii timp să vină și să savureze în liniște un ceai, o cafea bună, o conversație plăcută, să se uite pe o carte? Adică, efectiv, acest obicei de a sta la un ceai, la o conversație (și care să nu fie una de afaceri)?

Da, în iunie 2015 împlinim patru ani de existență, ceea ce înseamnă că un astfel de loc e apreciat. Și chiar am constatat în ultimul timp, și vorbesc cu mai mulți prieteni despre asta, că se simte nevoia de a face, din  nou, loc în viața noastră timpului liber. Pentru că suntem prinși în vârtejul în care trăim și pentru că, am eu o vorbă, ce o să ne aducem aminte despre noi, doar cât de mult am muncit?, de dimineață până seara și, eventual, și în week-end? Și există o tendință accentuată de a face loc în agendă, în cele șapte zile ale săptămânii, câtorva ore pentru sufletul tău… Să vezi un prieten pe care, altfel, nu mai reușești să-l vezi, sau abia mai reușești să vorbești cu el la telefon… Deci, da, oamenii au început să se reîntâlnească și, efectiv, să savureze un ceai, un desert, să vină la un concert, să răsfoiască o carte în așteptarea prietenului…

Locația voastră este foarte discretă, destul de departe de centru, și publicitatea la fel. Cum vă descurcați cu chestia asta?

Asta cred că este și felul în care am făcut diferența… Că e departe de centru, unde sunt foarte multe cafenele, destul de zgomotoase. Cartierul Cotroceni este un loc plin de farmec și are o vibrație aparte. Dacă vii pe jos, de la intrarea în cartier, parcă pătrunzi într-un alt timp. Și-a păstrat, totuși, și bine ar fi să-și păstreze în continuare, farmecul. Nu am avut nicio problemă cu distanța, din contră, faptul că e mai greu accesibil e mai degrabă un plus. Și mai e un aspect, odată ce ai venit aici, nu-ți mai vine să pleci. Atragem oamenii pe care ni-i dorim, ei ne spun că se simt ca acasă și revin împreună cu prietenii lor. Promovarea s-a făcut, la început, mai mult prin recomandări, însă oamenii au apreciat ceainăria noastră, iar anul trecut am luat două premii importante, care ne-au făcut fericiți și ne determină să menținem standardele pe care le-am creat. Este vorba despre faptul că Ceainaria Infinitea a fost ales cel mai cool brand de cafenele/ceainării în topul “Forbes 100 Cool Brands ale noii generații “și am obținut și locul 3 în secțiunea cafenele/ceainării la gala Food&Bar Magazin, cel mai important eveniment al industriei horeca.

Asta voiam să mai spun, că și publicitatea e la fel de discretă…

Aceasta a fost dorința și, dacă vrei, viziunea proprietarului, să nu apărem peste tot, pentru că oamenii care au nevoie de acest loc, îl vor găsi. Restul ține de un branding articulat și asumat în permanență, de conceptul de design interior, care este original, și de servicii.

E un fel de traseu de inițiere, așa …

Da, cam așa.

Articolele referitoare la ceainărie vorbesc despre Art Nouveau, mobilier Louis XV, decor baroc Belle Epoque. Există vreo epocă anume pe care „scenografia” ceainăriei își dorește s-o recreeze?

Cu siguranță am avut în minte perioada interbelică, care își are amprenta în cartierul Cotroceni, dar este un spațiu eclectic, cu accente clasice.

Proprietarul a făcut decorul sau a fost ajutat de designeri?

El a conceput designul, s-a consultat cu un prieten arhitect, dar conceptul, în integralitatea lui, îi aparține. Saloanele, grădina, accesoriile… Așa și-a imaginat el acest spațiu. Cred că e mai greu să ni-l imaginăm noi golit de tot ceea ce conține acum și să ne gândim cum putem armoniza toate aceste obiecte pe care le-a găsit pas cu pas. Ceainăria nu a arătat așa de la început, pe parcurs s-au mobilat saloanele, s-au adăugat accesoriile, obiectele de mici dimensiuni. A cutreierat anticariatele, mobilierul e adus din Franța și Anglia, piesele din interior fiind piese de valoare, căutate îndelung, recondiționate și familiarizate unele cu celelalte. Mobilierul de grădină e din Olanda, mesele și scaunele turcoaz din fier forjat poartă semnătura unui designer olandez.

Într-adevăr, nu pare că sunt făcute în etape, totul are un aspect destul de unitar.

Da, și ceea ce a reușit să creeze e sentimentul de acasă, de familiar. Oamenii, atunci când vin la noi, au impresia că sunt în sufrageria lor…

Sufrageria pe care și-ar fi dorit-o, poate, într-o altă viață…

Da, și așa, pe care și-ar fi dorit-o… Și, deși avem mulți admiratori ai grădinii, sunt persoane care, dintre cele trei saloane, au unul preferat. Deja și-au ales camera preferată și un anumit loc pe care îl solicită atunci când fac rezervarea. 🙂

Crezi că un astfel de loc, cu acest gen de mobilier și atmosfera pe care o recreează, „impune” celor care trec pragul anumite standarde de eleganță și de comportament pe care alte locuri din oraș sau modul de viață contemporan nu le mai subînțelege?

Da, da, absolut! Cred că simți și tu lucrul acesta. Vorbești puțin mai încet, pe un alt ton… Oricât de greu a fost, am decis să nu avem salon pentru fumători, deși sunt multe cereri, însă ne-am gândit că este o ceainărie, iar ceainăriile sunt altfel. Spațiul nostru este unul conceptual, am creat un loc în care ne dorim ca cei care vină să își regăsească tempo-ul interior și să îl transmită mult mai senin în exterior… Aici vin oameni preocupați de semnificațiile vieții, de relații de calitate, de reconectare cu sinele și cu ceilalți.

Ca o concluzie a acestei întrebări – da, cu siguranță acest loc reprezintă un standard de calitate, de comportament, de eleganță, de bun-simț și de rafinament.

Ne poți spune puțin din istoria casei și a grădinii? Când a fost construită, ce fel de oameni au locuit aici?

Ceea ce am reușit să aflăm este că această casă a aparținut, în perioada interbelică, unui director de la Ministerul de Finanțe, un ardelean. A avut ulterior mai mulți proprietari, pe unul dintre ei l-am cunoscut, e o doamnă trecută de 80 de ani care locuiește în Canada și care speră ca la următoarea vizită în țară să ne poată povesti mai multe despre perioada în care a locuit aici.

Da, ar fi interesant ca și casa să spună și ea povestea ei pe lângă cea pe care o spuneți voi.

Cum spuneam, poate că la un moment dat o să avem șansa să aflăm mai multe. Oricum, rigoarea pe care a avut-o Andrei în decorare se regăsește și în păstrarea, pe cât posibil, a elementelor casei. De exemplu, la geamuri am păstrat tâmplăria originală, nu am pus termopane; au fost păstrate şi restaurate uşile originale şi parchetul de stejar.

Plănuiți deschiderea și altor locații de acest gen în alte părți ale Bucureștiului?

Ne-am gândit și e posibil să extindem conceptul, dar doar dacă vom găsi o altă casă care să ne inspire, să aibă elemente de unicitate și să putem să punem și acolo în valoare frânturi din conceptul original Infinitea. Mai greu va fi să găsim o grădina ca aici. 🙂

Da, grădina e, într-adevăr spectaculoasă, și pe două niveluri. Are și ideea de confort, dar inspiră și o idee de… ruină romană, ceva de genul ăsta.

Să știi că cel de-al doilea nivel nu exista, Andrei a „văzut” cel de-al doilea nivel. În primul an de existență al ceainăriei a fost doar primul nivel, apoi s-a născut universul căruia îi spunem „grădina magică” sau „grădina de vis”.

Acum am două întrebări mai speciale, că tot suntem noi prietene de book club… Prima este: Ce film și-ar desfășura acțiunea în decorul ceainăriei Infinitea? 

Ce provocare… Din punctul meu de vedere, subiectiv, până la urmă, ar fi un film care face parte din Top 10 personal, In the mood for love. Ar fi o opțiune interesantă, atât pentru că majoritatea scenelor din film au loc în interior, cât și pentru celebra scenă cu urcatul și coborâtul scărilor și avem niște scări și aici în grădină, dar și celebrele scări din Cotroceni care au apărut și în filme românești… Prima dată mi s-a părut o provocare foarte mare să spun ce film aș vedea aici, dar acum sunt foarte sigură că acesta este cel mai potrivit. Este și lumina difuză din ceainărie, iar acesta este și un film foarte senzual pentru mine…

Iar cea de-a doua întrebare este: Personajele cărei cărți ar fi trăit între acești pereți? Cu ce personaj îți imaginezi că ai putea sta aici, la un ceai?

O provocare și mai mare! Îmi trec prin minte zeci de personaje, din marea de personaje pe care le-am întânit până acum. Care dintre ele s-ar armoniza cu Infinitea? Cu ce personaj aș sta de vorbă la un ceai? Să mă gândesc un pic…  Voi migra în altă zonă, reflecția la acest subiect m-a dus către ea. Cred că unui pictor ca Modigliani i-ar fi plăcut să trăiască aici și să-și picteze celebrele portrete sau un sculptor ca magistralul Bernini. Așa îmi place să îmi imaginez. Cât despre un personaj, aș alege, de fapt, o scriitoare care să fi scris în acest spațiu, este vorba despre Emily Dickinson.

There is no frigate like a book
To take us lands away,
Nor any coursers like a page
Of prancing poetry.
This traverse may the poorest take
Without oppress of toll;
How frugal is the chariot
That bears a human soul!

(A Book, Emily Dickinson)

Ce caută oamenii când vin pe Romniceanu 7?

Caută liniște, serenitate, armonie, echilibru, prieteni… prieteni adevărați. Și să știi că aici găsesc și iubirea, e un loc care inspiră acest sentiment prin intimitatea creată. Am o prietenă care s-a reîntâlnit după mulți ani cu cineva, prima întâlnire a fost aici, s-a produs magia, iar acum vorbim despre logodnă și căsătorie!

Și prietenii ăștia adevărați îi găsesc aici, la voi, sau vin cu ei?

Pot să-ți răspund din două perspective: cu siguranță vin cu ei, sau îi regăsesc după o bucată de timp. Dar să știi că nu glumim, aici se întâmplă lucruri magice, despre care povesteam anterior. Se creează povești de iubire, ne fac complici chiar și românii care trăiesc în străinătate și care vor să facă surprize celor dragi. Cred că e un loc-reper pentru mulți îndrăgostiți, încă nu știm noi toate poveștile care s-au întâmplat aici…

Crezi că atmosfera contribuie la faptul că aceste povești s-au înfiripat?

Cu siguranță! Nu simți cât e totul de confortabil, de lin, precum curgerea apei? Eu vin de câteva ori pe săptămână aici, de trei ani, și, deși sunt de-a casei, de fiecare dată simt literalmente cum încetinesc motoarele și cum mă liniștesc, și cred că asta contribuie foarte mult în a-ți îndrepta atenția și energia către cel care stă în fața ta. Te liniștești și, fără să mai fie atât de mult zgomot interior sau exterior, auzi, vezi,  înțelegi și simți.

Ne-am dorit și ne dorim să transmitem toate acestea, de când s-a deschis Infinitea, dar și în continuare, și pare că reușim dacă cineva, după o discuție pe care am avut-o despre ceainărie timp de trei ore, a scris ulterior atât de frumos despre noi: „Lumea perfectă există, am băut eu o ceașcă întreagă.” 🙂

Ce ceaiuri și deserturi speciale recomanzi celor care nu au mai fost pe aici?

Torturile noastre mousse cu ciocolată belgiană, foarte fine, absolut speciale. Cât despre ceaiuri, e o lume întreagă, o varietate impresionantă, așa cum îi stă bine unei ceainării! Vă recomand să încercați Milky Oolong, un ceai fabricat în totalitate manual. După ce sunt culese, frunzele și bobocii de ceai sunt fermentate în abur de lapte care le conservă calitățile, apoi sunt rulate și lăsate la uscat. Este un ceai delicat, cremos, care a cucerit mulți cunoscători. Sau, Chakra Tea, o infuzie plină de armonia aromelor, din fructe și plante, sau Green Ginger, o poțiune magică din cel mai bun ghimbir, amestecat în cantitate egală cu rozmarin, lămâiță și frunze de verbină.

Fotografii: www.infinitea.ro, arhiva personală a Veronicăi Stancu

Semnat de Laura Câlțea