Zece cărți de citit vara aceasta

Vară. Vacanță. Relaxare și huzur. Și ce poate fi mai potrivit, lângă o ceașcă de cafea sau un cocktail răcoritor, decât o carte bună? Librăriile duduie de oferte, iar editurile se întrec în apariții editoriale tot mai interesante, pentru a ne face poftă de lectură, de farmecul evadării în povești scrise pe hârtie. Dintre toate, echipa LaRevista.ro a făcut 10 alegeri pe care vi le propune și vouă, atunci când sunteți la cumpărături de cărți. Să citim, deci!

„Nu te mișca”, de Margaret Mazzantini

Într-o zi ploioasă de toamnă, o adolescentă care are un grav accident de circulaţie ajunge, în comă, exact în spitalul la care lucrează tatăl ei, Timoteo. Renumit chirurg, acesta îşi asistă fiica în momentele premergătoare şi în timpul operaţiei pe creier la care este supusă. Teribila încercare devine pretextul unei lungi spovedanii. Timoteo îi spune fiicei sale, de fapt îşi spune lui însuşi, povestea unei iubiri pe care o trăise cu mulţi ani înainte.

Romanul Nu te mişca a fost ecranizat de regizorul Sergio Castellitto, cu Penelope Cruz şi Sergio Castellitto în rolurile principale. Povestea vă va rămâne în minte multă vreme și o veți recomanda, mai departe, tuturor!

„Caietul Mayei”, de Isabel Allende

Pendulând între SUA şi Chile, împletind mai multe fire narative, Caietul Mayei este o carte despre vindecare. De amintiri coşmareşti, de dezamăgiri, dar mai ales de dependenţa de droguri. Pentru a scăpa de infernul heroinei, tânăra Maya Vidal se refugiază pe o mică insulă din arhipelagul Chiloe, printre oameni simpli, dominaţi de lumea magică a miturilor, care descoperă târziu şi fără prea mare entuziasm deliciile şi imperativele modernităţii şi îşi abandonează cu greu tradiţiile. Acolo, în comunitatea sudată şi generoasă, ajutată de dragostea familiei aflate la mii de kilometri depărtare şi de solidaritatea străinilor de lângă ea, Maya îşi va recăpăta echilibrul şi încrederea în sine şi în ceilalţi, pentru că va afla, în ciuda grelelor încercări prin care trece, că nimeni nu este singur pe lume.

Caietul Mayei este cel mai nou volum al scriitoarei chiliene Isabel Allende, care și-a câștigat de mult încrederea noastră în toate aparițiile sale editoriale.

„Să ai grijă de cel bun din tine”, de Valentin Uritescu

Paginile de amintiri ale lui Valentin Uritescu miros a prospeţime şi candoare. Uritescu nu e cochet sau complezent cu sine şi nu-şi fardează trecutul. El nu vrea să se „vândă“ altfel decât e în realitate. Şi tocmai aici se află o bună parte din farmecul cărţii lui. Să ai grijă de cel bun din tine nu e doar o întoarcere în timp, ci şi o declaraţie de francheţe. Faptul nu e greu de explicat. Valentin Uritescu este în primul rând actor, ceea ce înseamnă că-şi duce o parte din viaţă ieşind din pielea unui personaj pentru a intra în pielea altuia. Or, volumul acesta de confesiuni îl pune în lumină pe Valentin Uritescu aşa cum trăieşte el în afara scenei şi a ecranului. Cu bucurii şi temeri, cu nădejdi şi frustrări, cu şovăieli şi complicităţi. Actorul se dezbracă de roluri şi de personaje ca să se înfăţişeze cititorului sub raza autenticului deplin. Fără culori de camuflaj, fără alibiuri, fără justificări. Valentin Uritescu scrie aşa cum se poartă : natural, departe de arabescuri didacticiste, cu un „ce“ hâtru în vorbă şi cu un licăr în pupile.

Să ai grijă de cel bun din tine este ce-a de-a doua parte a triglogiei de memorii semnate de actorul Valentin Uritescu. Un volum plin de umor și onestitate, care vă va aduce mai aproape de unul dintre marii maeștri ai comediei românești.

„Fiesta”, de Ernest Hemingway

Fiesta este romanul de debut al lui Ernest Hemingway. Acţiunea se concentrează în jurul unui grup de americani expatriaţi care trăiesc la Paris şi fac sistematic excursii prin Franța şi Spania. Naratorul acestui roman scris la persoana întâi este Jake, fost combatant în Primul Război Mondial. Jake suferă de pe urma unei răni misterioase, ce îl împiedica să aibă o relaţie sexuală cu personajul feminin central al cărţii, Brett Ashley. Pe parcursul întregii cărţi, Brett şi prietenii ei călătoresc, se distrează, se îndrăgostesc sau doar flirtează, dar nu reuşesc să alunge un sentiment straniu, de goliciune, de vid, specific „generaţiei pierdute” de după război.

Deşi pentru Hemingway a reprezentat debutul în roman, Fiesta este una din marile cărţi ale secolului XX. Forţa narativă a autorului, stilul aparent simplu, dar foarte expresiv, talentul său incontestabil de povestitor şi abilitatea de a crea personaje memorabile fac din volumul de faţă o capodoperă a literaturii universale.„Hemingway nu s-a ascuns niciodată într-un turn de fildeş. Ştia prea bine că substanţa operei unui artist este artistul însuşi, viaţa şi trăirile lui, şi a reuşit ceea ce puţini scriitori din epoca lui sau dintotdeauna au izbutit să facă: să devină, ca om şi în văzul lumii în mijlocul căreia trăia, imaginea vie a semnificaţiei celei mai autentice şi mai profunde a operei sale, iar acest lucru a continuat să-l facă neabătut şi cu cea mai deplină onestitate, până în momentul morţii, declara Tennessee Williams.

Un roman binevenit în biblioteca oricui iubește poveștile bine spuse.

„Al Pacino în dialog cu Lawrence Grobel”

Până la 39 de ani, Al Pacino a refuzat să stea de vorbă cu presa. Îl speria gândul că orice confesiune duce la confundarea omului cu actorul. Apoi a citit în Playboy un interviu pe care Grobel i-l luase lui Marlon Brando şi s-a arătat dispus să acorde, în sfârşit, unul. Cu condiţia ca intervievatorul să fie Grobel. Şi, odată ce l-a cunoscut, a intrat în rolul de intervievat, asumându-şi personajul Al Pacino.

Cum tot ce face Pacino este excepţional, şi acest prim interviu a fost unul ieşit din comun. A durat mai mult de 25 de ani şi e cuprins în aceste 300 de pagini. Între 1979 şi 2005 au înregistrat 400 de ore de conversaţii. La început, Pacino credea că nu prea are răspunsuri, aşa că nu are de ce să dea interviuri. Iar cu Grobel a învăţat să caute răspunsuri pentru întrebări pe care nu avea curajul să şi le pună singur. Aşa că dialogul nu a fost tot timpul comod. Au existat momente de complicitate, dar şi momente în care s-au simţit agresaţi unul de celălalt. Şi tocmai din această tensiune s-a născut un dialog dintre cele mai semnificative. Citindu-l, ai impresia nu doar că afli mai multe despre un actor extraordinar, ci că Pacino însuşi se descoperă pe sine, dezvăluindu-se, pe măsură ce răspunde întrebărilor celui care intrase mai întâi la el în casă ca un cvasinecunoscut indiscret.

O biografie a lui Al Pacino povestită de el însuși, prin intermediul răspunsurilor la întrebările lui Lawrence Grobel. O carte absolut memorabilă, scrisă de unul dintre cei mai înzestrați jurnaliști americani, partenerul preferat de discuții al starurilor. Grobel este autorul a peste 400 de interviuri cu mari personalități internaționale.

„Perla”, de John Steinbeck

O operă clasică a laureatului Premiului Nobel, o carte răscolitoare care vorbeşte despre năruirea visului american. Kino este un pescar foarte sărac, dar mulţumit de viaţa pe care o duce alături de Juana şi fiul lor, Coyotito. Asta până în ziua în care descoperă cea mai mare dintre perle, Perla Lumii, despre care se vorbeşte în toate legendele căutătorilor de perle. Găsirea ei îl transformă pe tânărul Kino într-un om foarte bogat, mai bogat decât ar fi visat vreodată. Având Perla Lumii, îndrăzneşte să viseze: să-şi cumpere o puşcă, haine frumoase, să se cunune la biserică cu Juana, Coyotito ar putea merge la şcoală, dar mai presus de toate acestea – siguranţă, bunăstare şi respectul semenilor! Dar fericirea este de scurtă durată , căci mirosul banilor atrage toată răutatea celor din jur, iar Kino e nevoit să se confrunte cu invidia, lăcomia şi violenţa oamenilor. Ceea ce părea a fi un miracol se transformă într-un coşmar.  „Dacă această poveste este o parabolă, atunci poate că fiecare îi va afla un tâlc şi îşi va citi în ea propria viaţă.”, spunea John Steinbeck despre opera sa.

O carte scurtă, însă plină de mari adevăruri, pe care v-o recomandăm cu entuziasm.

„Casa de la Riverton”, de Kate Morton

La Riverton, în 1924, un garden party reuneşte crema societăţii tinere. În vreme ce muzica de dans însufleţeşte spiritele, explozia unui glonţ răsună în noapte: poetul Robbie Hunter îşi pune capăt zilelor, iar drama lui va schimba pentru totdeauna viaţa familiei Hartford. Până şi Grace, menajera, părăseşte domeniul de la Riverton, încercând să tragă cortina peste tragica întâmplare.

Dar trecutul reînvie după şaptezeci şi cinci de ani, când o tânără regizoare reia filmul evenimentelor. Grace, singurul martor în viaţă al acelei epoci apuse, încearcă să refacă din frânturi de amintiri viaţa din casa de la Riverton. În faţa ochilor ni se dezvăluie o lume aparte: ne plimbăm prin saloanele vechii aristocraţii engleze interbelice, luăm parte la bucuriile, dramele şi pasiunile ei, şi aflăm secretele rămase atâta vreme nemărturisite. O veritabilă saga de familie împletită din poveşti tulburătoare şi o meditaţie profundă asupra destinului uman.

O carte cu succes justificat, un excelent companion de vacanță.

„Despre frumusețea uitată a vieții”, de Andrei Pleșu

„Dacă îţi acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă şi nepătimaşă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcţionează. Şarpanta lumii (încă) ţine. Mai există încă oameni întregi, tradiţii vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conţine încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă să ia în serios agitaţia noastră propagandistică, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos”, spune Andrei Pleșu în cartea sa.

Despre frumusețea uitată a vieții este un volum de editoriale scrise cu umor deștept, pe teme dintre cele mai neașteptate, o suită de critici aproape resemnate la adresa tarelor societății românești de astăzi.

„Viața lui Pi”, de Yann Martel 

Pi Patel, fiul unui director de grădină zoologică din Pondicherry (India), are două atracţii neobişnuite: curiozitatea vie față de religie, vizitând pe rând şi fără să aleagă biserica, sinagoga şi moscheea, şi dragostea faţă de animale. Când tatăl lui Pi hotărăşte că familia va emigra în Canada, adolescentul politeist nici nu bănuieşte aventura ce-l aşteaptă. Nava pe care, alături de ai lui, Pi îşi începe călătoria peste ocean se scufundă. Puţinii supravieţuitori, adunaţi în pripă pe-o barcă, fac cunoştinţă abrupt: o superbă zebră oloagă, o hienă pătată, un urangutan, un roi de gândaci şi paraziţi, Richard Parker – un tigru bengalez ameţit de răul de mare – şi, îngrozit de neaşteptaţii tovarăşi de călătorie, Pi Patel. Legea junglei şi condiţiile precare ale Pacificului îşi spun cuvântul şi pe barcă, supravieţuind alături timp de 227 de zile, rămân Pi şi Richard Parker. Ajunşi până la urmă la ţărm, tigrul dispare fără urmă, iar Pi îşi spune povestea celor ce-l ascultă.

O poveste pe cât de realistă în detaliile ei pământeşti, pe atât de fabuloasă, parcă scoasă din sertarul cu plăsmuiri al lui Edgar Allan Poe.

„Ce ne spunem când nu ne vorbim”, de Chris Simion

Un diagnostic fatal o determină să o ia la fugă şi să se ascundă. Fără nicio explicaţie. Îşi abandonează iubitul, părinţii, prietenii… Tot. Pleacă din ţară ca să-şi trăiască sfârşitul într-o singurătate deplină, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodată. După doi ani, îşi reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamită. Anulează toate aşteptările. E sănătoasă tun, fără urmă de neoplasm, prin urmare, în viaţă. După doi ani în care a dansat tango cu moartea, revine în povestea din care evadase, dar nu se mai identifică profund cu nimic. Acvariul cu lumea ei de demult, cu peşti-emoţii, cu scoici-amintiri, cu gânduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai înainte, se dovedeşte a fi acum ceva banal, deloc esenţial, foarte simplu de înlocuit. Singurul lucru cu care rămâne după această jupuire e sinele. Dacă primul diagnostic a fost greşit sau dacă şi-a inventat povestea doar ca să fugă de realitatea în care era… nu mai contează atâta timp cât, însoţind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am făcut ţăndări ca să ne recompunem, am minţit ca să descoperim adevărul, am urât ca să aflăm iubirea adevărată, ne-am pierdut definitiv că să îl regăsim pe Dumnezeu pentru totdeauna.

„Când eşti pe un drum cu sens unic, fără cale de întoarcere, fiecare secundă te costă altfel. Moartea îmi zâmbeşte din colţul camerei. Mi-ai şoptit toată copilăria că viaţa trebuie să fie o eternă lecţie în care să ne pregătim să murim.
Mă auzi? Caută neîncetat să rămâi liber. Inima ta poate iubi tot ce doreşte. În fiecare răsărit de soare există ceva frumos. Călătoria aceasta nu poate avea sfârşit”, spune Chris Simion, scriitoare și regizoare de teatru.

Foto: Libris.ro

Semnat de LaRevista.ro