Zece lucruri inedite despre Sanda Ladoşi

Nu doar o artistă atât de talentată și iubită, ci și un om de care te simți aproape imediat ce-l cunoști. Așa e Sanda Ladosi, pe care am invitat-o – acum câțiva ani – să-mi spună câteva lucruri inedite despre ea. Am scos din arhivă acest text, l-am șters bine de praf și-l readuc în lumină, pentru că știu că o să vă bucurați să-l descoperiți.

SANDA LADOȘI:

⦁ Ador bucătăria italiană, sushi, fructele de mare, dar şi mâncarea românească: nu pot să petrec un Crăciun fără slană, sarmale şi cârnaţi.

⦁ Îmi place mult să stau în pijamale prin casă, până târziu.

⦁ Am ajuns să cânt, mai demult, la o nuntă ţigănească mai „spălată”. La un moment dat, unii s-au cam „flambat” de la alcool şi au început să se apropie de mine. Eram tânără, purtam mini, iar ei se apropiau ameninţător, aşa încât celălalt solist al trupei s-a postat în faţa mea, pe post de scut. Până la urmă, am cântat ascunsă în spatele lui!

⦁ Până la 30 de ani, nu am pus cafea în gură. Acum beau doar una pe zi. Nu am fumat şi nu beau niciodată alcool.

⦁ Totuși, mi s-a întâmplat, o dată, să mă îmbăt rău de tot. Nu mâncasem în ziua aceea, şi seara, din cauza unei decepţii sentimentale, am băut şampanie. Se învârtea casa cu mine!

⦁ Când eram în clasa a zecea, apăruseră nişte pulovere foarte frumoase, iar eu mi le doream mult, pe toate culorile. Mama mi-a cumpărat unul şi mi-a spus că, dacă mai vreau şi altele, trebuie să muncesc. Aşa că m-am angajat la Casa de Cultură din Târgu Mureş, ca profesoară de chitară clasică şi am câştigat destul cât să-mi cumpăr puloverele.

⦁ Primul meu sărut a fost un dezastru. Aveam 15 ani şi a fost mai mult o tentativă, dar a fost groaznic…după aceea m-am dus şi m-am spălat pe dinţi şi pe faţă.

⦁ În şcoala generală, m-am bătut cu o colegă din echipa de baschet. E un lucru pe care îl regret mult! Am rămas cu jumătate din părul ei în mână! Ea a fost mai avariată, n-a ajuns la părul meu, că îl purtam tuns scurt.

⦁ Nu am luat din prima permisul de conducere. Astăzi, însă, sunt expertă. Iar dacă lovesc maşina cuiva, las mereu un bilet, să pot fi găsită.

⦁ În 2003, când am fost în Puerto Rico, Ştefan (n.r. Tache, soțul artistei) mi-a cumpărat un inel pe care mi l-a oferit ca pe o bijuterie de logodnă. Eu, de ziua lui, la Monte Carlo, i-am cumpărat un cadou pe care i l-am aşezat pe pat, şi i-am făcut o inimă în jur, din petale de trandafiri şi lumânări.

***

Pe Sanda Ladoși o puteți urmări pe pagina ei de Facebook.

V-a plăcut acest articol? Abonați-vă LaRevista.ro!

Semnat de Corina Stoica